ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
Uite că ajunge enervarea, nu e nevoie de evenimente istorice ca să ajungi să-ți rupi din timp, iar ipocrizia este mereu izvoru’ minunilor în materie de capacitate de enervare.
Avem acum pe masă meciul presa „#” (înțelegeți voi semiotica) vs. România TV. Ca în orice polarizare, publicul subțire simte nevoia să se poziționeze radical de o parte sau de alta. Nu există două părți. Există o întrepătrundere de mizerie cu nuanțe mai tari de o parte sau de alta. Atât putem face de pe margine în meciul ăsta, să stabilim nuanțele.
Evident că e o chestiune de redundanță să reiau regula conform căreia oricine invocă „necesitatea” închiderii unui organism de presă pentru materialele promovate m-a pierdut ca interlocutor de la secunda 0 — aici operează inflexibilitatea principiilor. Dacă există probleme punctuale în privința unor materiale difuzate, le analizăm pe alea, le combatem pe alea. De aici și până la a decupa bucăți din presă cenzurând-o direct prin desființare e cale lungă — atât de lungă, încât ajungem în intimitățile unor regimuri dictatoriale de mare răsunet, de care am crezut că am scăpat (mai mult AȚI crezut unii dintre voi decât AM crezut).
Pe de altă parte, care e miezu’ discuției de fapt? Miezu’ discuției este acela că România TV deplânge soarta unei jurnaliste care s-a sinucis, fiindu-i cunoscute problemele de ordin medical care predispuneau clar la astfel de extreme, acuzațiile vizându-l pe Tolontan, care trebuia să o menajeze profesional în aceste condiții.
Că demersul lui Victor Ciutacu este foarte bun și corect luat în modul este un aspect. Că România TV în ansamblu se transformă într-un vector al „protecției vieții” și al „responsabilității pentru moartea oamenilor”, este deja altă poveste — una dezgustătoare.
Și este una dezgustătoare, pentru că în materia responsabilității pentru viața oamenilor ne amintim de șăzătorile zilnice în care de-alde Alice Drăghici sau Gelu Vișan sau Bogdan Chireac se adunau să crească audiența postului, bocind cot la cot cu realizatorii de emisiuni pentru soarta cruntă a nevaccinaților și a „nemascaților” și mai ales a celor pe care aceștia îi „expuneau pericolelor”. Fără să clipească unul, invitat sau realizator, în fața realității că deja se cunoșteau riscurile crâncene ale „experimentelor” cu poțiuni magice! Când însă a simțit miros de audiență pe partea astalaltă, minunata televiziune a morților și răniților a virat-o strategic și profitabil pe „morți subite”.
Care responsabilitate pentru viață?! Este doar ipocrizie orientată spre profit și trebuie să înțelegeți că meciul ăsta ne privește strict atât cât ține lungimea principiilor legate de libertatea presei.
Când am terminat de respins radical înclinațiile dictatoriale ale presei „#” (înțelegeți voi semiotica), ne aflăm din nou la intersecția a două hălci de presă care împreună au susținut un regim cu apucături naziste clare în toată perioada 2020-2022 — acolo sigur nu mai e meciul nostru, doar amintirea rezistenței pe care numai noi știm cum am dus-o în anii ăia. Cine știe ce s-ar fi ales de noi dacă nu forțau spargerea balonului canadienii? Și cine știe care e bilanțul real al victimelor „experimentului” pentru care nu răspunde nimeni?
Vedeți voi, jurnalista aia avea porniri sinucigașe biata de ea cu sau fără Tolontan, dar toți cei care au cedat prăbușindu-se sub presiunea unui regim instaurat 200% cu instrumentele de presă, fără de care nimic nu era posibil, dimpotrivă, s-au aruncat în loteria otrăvurilor PENTRU SUPRAVIEȚUIRE, pentru a-și asigura subzistența, lor și copiilor. Și mulți și-au găsit moartea în felul ăsta, lăsând orfani și familii praf, alții își trag și acum suferințele medicale după ei, incapacitați poate pe viață.
Acolo unde e răspunderea presei cenzurate care s-a cenzurat singură în regim de prostituție PE BANII NOȘTRI, fiind mituită la vedere de Guvern?
Trageți liniile corect, rămâneți în limitele principiilor democratice și constituționale, dar lăsați mizeria să rămână mizerie, nu-i dați valențe de imaculare prin forța contrastelor cu împrejurimile.
About Post Author
