ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
23 aprilie 1990, de ziua Sfântului Gheorghe, s-a adunat ceva lume pe lângă Universitate, pentru prima oară rămân peste noapte, de veghe, vreo sută de oameni adunați sub balconul Universității.
24 aprilie: În jurul orei 5.00 dimineața Poliția se năpustește asupra oamenilor strânși în jurul troiței, lovindu-i cu sălbăticie.
În jurul orei 11.00, Poliția se retrage în urma protestelor, Piața fiind reocupata de câteva sute de manifestanți.
În dimineața aceleiași zile, președintele CPUN, Ion Iliescu, cere votarea unei moțiuni pentru eliberarea forțată a pieței, moțiune ce nu va fi adoptată.
În Piață se strigă cu patimă „Jos Iliescu!”.
Nervos, Ion Iliescu îi numește pe cei care îl contestau în Piața Universității, „golani”.
La ora 12.00, după ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonaș pe care am scris apăsat „Golan”. În stânga, jos, am pus că o marcă semnătura: Ion Iliescu. Am tras la xerox câteva sute de bucăți am luat și două cutii de ace și am dus „legitimatiile” în Piață.
Așa s-a ceat Zona, perimetru marcat instituțional de legitimația ce a transformat imprecația lui Ilici în însemn de onoare. Efigie de mândrie.
Pe Arhitectură apare logo-ul „Facultate de Golani”.
Așa a apărut Golania, prima, singura și ultima zonă liberă din România, numai acolo și numai atunci s-a mai strigat „FSN, FSN, agentură KGB!” și „Fără kaghebiști, Ilici și ai lui, trădătorii neamului!”.
Piața Universității s-a constituit în prima resursă de informații reale a României, prin fațada Institutului de Arhitectură, The Wall, un fel de proto FB, transformată într-un portal de comunicare directă cu românii.
Pe lângă mesajele dispuse pe perete, din laboratorul meu media improvizat de la etajul 4, cu un aparat video, un televizor supravoltat și cu un dispozitiv cu lupă măritoare, mai apoi și cu un videoproiector șterpelit pe bază de împrumut ad-hoc de la o expoziție a francezilor de la Sala Dalles și un ecran construit din schele de aluminiu, tot ”împrumutate”, a fost difuzată, pentru prima oară în România, filmarea ascunsă de regim în care conspiratorul GRU/KGB Nicolae Militaru, afirma în sediul CC al PCR, către fiul de agent NKVD Petre Roman, agentul sovietic Silviu Brucan și școlitul la Moscova Ion Iliescu, că „Frontul Salvării Naționale ființează de șase luni de zile!”.
Abia după 18 ani aceste imagini au fost redate de o televiziune, în spațiul public.
La 33 de ani de la chestiile astea, manifestația a sute de mii de bucureșteni, vreme de 54 de zile și nopți, problema cheie a României este faptul că agentura încă este la putere – de la președinte în jos, absolut toți vectorii clasei politice din România sunt limbricii lui Ilici, cea mai bună dovadă este faptul că nu a fost judecat și condamnat, așa cum se cuvenea, deși sunt cunoscute și documentate crimele sale de peste 20 de ani, de când m-am apucat de dosarele alea alături de Viorel Ene de la Asociația Victimelor MIneriadelor.
Ilici să trăiești, măcar încă un an doi, – teoretic anul ăsta e termen de la ICCJ de finalizare a „n” a oară a dosarului refăcut după ce anteriorul dosar, s-a dat la topit – adică 85 000 de pagini, o piramidă de cutii cu declarații, probe, mārturii.
Sper să nu treacă încă 33 de ani pănă să apuc să îl văd pe instanță…
O duminică luminoasă tuturor și nu uitați un vechi slogan, doar trei-patru
cuvinte – Jos cu Ilici-KGB! – deși aparent organizația cu pricina s-ar fi desființat, în realitate doar a migrat, inclusiv în America, după cum se vede.
Momentul eliberării României de agentura KGB va fi marcat clar de aducerea lui Ilici în instanța și desfințarea căpușelor create tot de el, cum ar fi Alexandru Florian și stârpiturile sale.
Desigur asta nu se va întâmpla niciodată, din motive menționate cândva de Petre Țuțea, nici nu are rost să mai citez, știe toată lumea…