Cum s-a întors Roata în Ucraina

Intrarea în al doilea
an de război a marcat și o răsturnare spectaculoasă a raportului de forțe de pe
front ucrainean și a modului în care se desfășoară ostilitățile.

Citiți mai jos una
dintre cele mai lucide și mai obiective analize despre Războiul din Ucraina, pe
care expertul militar Daniel Davis a publicat-o în revista de specialitate 1945 și pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Încă de la începutul
Războiului din Ucraina, una dintre temele favorite ale analiștilor occidentali
a fost că armata rusă s-a comportat catastrofal și că forțele ucrainene au
depășit toate așteptările.

Totuși, puțini par să
fi remarcat că echilibrul pe câmpul de luptă s-a schimbat.

Fapte recente arată
că tabăra rusă a efectuat îmbunătățiri tactice și operative care au un impact
major pe frontul din Ucraina.

Este nevoie ca
politcienii de la Washington să-și schimbe percepția în legătură cu direcția
actuală în care evoluează războiul, pentru a se asigura că Statele Unite nu
sunt luate pe nepregătite de evenimentele de pe câmpul de luptă – și că
interesele noastre nu au de suferit.

Există suficiente
dovezi solide în sprijinul afirmației că, în 2022, armata rusă s-a comportat
mult mai rău și armata ucraineană mult mai bine decât era de așteptat.

Planul de luptă
inițial al Rusiei a fost defectuos la nivel strategic, operațional și tactic.

Moscova a alocat o
forță de invazie prea mică pentru sarcina pe care și-a propus-o. În plus,
această forță a fost dispersată pe patru direcții de înaintare (ceea ce a făcut
ca nici una să nu reușească) și nu a fost echipată pentru a susține un război
lung.

Ucraina a fost mai
bine pregătită pentru o invazie decât credeau mulți și a luat rapid măsuri
impresionante pentru a stăvili înaintarea rusă, blocând fiecare din cele patru
direcții și provocând pagube serioase invadatorilor.

Spre deosebire de
erorile săvârșite de ruși, trupele lui Zelenski au performat la început bine la
nivel strategic, operațional și tactic, astfel încât Rusia a fost constrânsă la
o retragere majoră a celei mai mari părți a forțelor sale blindate din Kiev și
Harkov, doar după o lună de la începutul războiului.

A fost o decizie
strategică logică și rațională din partea Rusiei de a-și redesfășura forțele
pentru a întări frontul din Donbas, în aprilie 2022.

Însă chiar și atunci,
au început să apară numeroase dovezi că, din punct de vedere tactic, existau
încă slăbiciuni grave în rândul forțelor ruse.

Cum a fost de exemplu
faimoasa traversare din mai 2022 a râului Severski Donețk, când un întreg
batalion rus a fost nimicit.

Totuși, nu toate
știrile au fost proaste pentru Rusia: în iulie, forțele lui Putin au capturat
un număr de localități cheie.

După ce și-a repoziționat
forțele, Rusia a cucerit Mariupol, Liman, Popasna, Severodonețk și Lisihansk.

Însă, profitând de
slăbiciunile operaționale persistente ale Rusiei, forțele ucrainene au
declanșat două ofensive, dintre care una a luat total prin surprindere Rusia și
a dus la recucerirea Limanului.

Cea dintâi ofensivă a
avut loc în provincia Herson și a început prost pentru forțele ucrainene.

Însă, în vreme ce
toată atenția Moscovei se concentra asupra Hersonului, Ucraina a declanșat un
atac puternic spre nord, în apropiere de Harkov.

Conducătorii ruși au
părut adormiți la volan: și-au concentrat întreaga atenție asupra Hersonului și
au ignorat efectiv Hersonul, încercând să securizeze flancul lor nordic cu un
număr derizoriu de rezerviști prost pregătiți.

Ucraina a profitat de
această greșeală și a împins trupele ruse cu 100 de kilometri mai în spate,
până la linia Svatavo-Kremena.

În timp ce se afla
încă sub șocul acestui eșec, Rusia s-a confruntat cu o dilemă în orașul Herson:
să poarte o bătălie defensivă sângeroasă în oraș sau să predea orașul fără
luptă.

Rusia a ales a doua
variantă.

În octombrie 2022,
conducătorii ruși erau ridiculizați în Occident ca fiind grav afectați de cele
două ofensive ucrainene, iar discuțiile despre o victorie ucraineană au luat
amploare.

Fostul general al
armatei americane, Ben Hodges, a afirmat chiar că Ucraina ar putea câștiga
războiul „până la sfârșitul anului” 2022.

În noiembrie 2022, se
putea spune că statul major rus a fost surclasat de statul major ucrainean.

Numeroși experți
occidentali au tras concluzia că trupele și comandanții ruși au grave carențe
și sunt incapabili de îmbunătățiri, iar Rusia va rămâne în această situație
până la sfârșitul războiului.

Ceea ce mulți dintre
acești analiști nu au luat în seamă este că Rusia are o capacitate mult mai
mare de a purta un război, atât din punct de vedere material cât și uman.

Prin urmare, are și
capacitatea de a absorbi pierderile enorme și de a rămâne puternică.

În plus, istoria
Rusiei este plină de războaie începute catastrofal, cu pierderi masive, urmate
de refaceri spectaculoase care au răsturnat tendința inițială.

Ucraina, în schimb,
are mult mai puține resurse sau trupe, prin urmare marja sa de acțiune este
mult mai mică.

În cursul celor 15
luni de război, Ucraina a purtat și a fost înfrântă în patru bătălii urbane
importante împotriva Rusiei, suferind pierderi din ce în ce mai grave de la una
la cealaltă: Severodonețk, Lisihansk, Soledar și recent Bahmut.

Când Rusia s-a
confruntat cu lupte urbane – Kiev, Harkov, Herson – a ales să abandoneze
orașele, stabilindu-și alte poziții defensive mai ușor de apărat.

Ucraina, în schimb, a
ales să se bată pentru orașele ei mari. Rezultatele vorbesc de la sine.

Retrăgându-se din
Kiev și Harkov în prima lună de război și din Herson în toamna trecută, Rusia
și-a putut deplasa forțele pe poziții mai ușor de apărat, protejându-și personalul de luptele nimicitoare de
pe teren urban.

De cealaltă parte,
Ucraina a ales să se bată pentru orașele mari și a ajuns să piardă un număr
uriașde vieți omenești. Dar și orașele respective.

Decizia comandanților
ucraineni de a apăra Bahmutul până la sfârșitul lunii mai are implicații grave
pentru viitorul războiului.

Încă din decembrie
devenise clar că Ucraina nu va putea păstra Bahmutul. Odată ce trupele ruse au
avansat pe flancuri în jurul orașului și au avut sub controlul tirurilor de
artilerie drumurile care serveau la aprovizionarea garnizoanei, șansele ucrainenilor
de a păstra orașul deveniseră aproape nule.

Ceea ce Ucraina putea
și trebuia să facă era să fi urmat exemplul Rusiei de la Herson și să se
retragă pe următoarea poziție defensivă pregătită, în apropiere de Kramatorsk
sau Slaviansk.

Din aceste puncte,
ucrainenii ar fi avut toate avantajele: ar fi avut poziții de luptă bine
întărite, rază de foc nelimitată pentru a ataca trupele ruse venind din sens
invers și căi de aprovizionare neîngrădite în spate.

Ar fi fost mult mai
costisitor pentru Rusia să încerce să cucerească aceste poziții, decât să se lupte
ochi în ochi cu ucrainenii în Bahmut.

Mai ales în
condițiile în care rușii puteau aplica zilnic – și o făceau – lovituri grele
pentru a împiedica aprovizionarea apărătorilor.

În consecință,
Ucraina a înregistrat efectiv zeci de mii de morți și răniți și a pierdut
cantități enorme de echipament și muniție în aceste patru bătălii urbane.

Pe baza unei superiorități
a focului estimate de 10:1 în favoarea rușilor, Ucraina a suferit fără îndoială
în aceste lupte pierderi mult mai mari decât Rusia.

Însă, chiar și dacă
pierderile ar fi fost egale, Rusia are o populație incomparabil mai mare, care
îi poate furniza mai mulți combatanți.

Are și o importantă
capacitate industrială pentru a produce toată cantitatea de muniție de care are
nevoie.

Altfel spus, spre
deosebire de Rusia, Ucraina nu are nici personalul, nici capacitatea
industrială pentru a-și înlocui luptătorii și echipamentele pierdute.

În plus, Rusia a
învățat din numeroasele sale erori tactice și evenimentele arată că ea își
ameliorează tactica dezvoltându-și în același timp capacitatea industrială.

Cu toate acestea, mai
important decât penuria de muniție și de echipamente a Ucrainei este numărul de
persoane antrenate și experimentate pe care l-a pierdut.

Mulți dintre acești
militari și comandanți calificați pur și simplu nu pot fi înlocuiți în interval
de câteva luni.

Ucraina se confruntă
acum cu o dilemă uriașă: ar trebui să își folosească ultimele sale capacități
ofensive într-o ultimă și disperată tentativă de a administra o rană gravă
rușilor care se apără în teritoriile ocupate? Sau să păstreze își păstreze
ultimele resurse pentru cazul în care Rusia declanșează propria sa ofensivă de
vară?

Ambele variante
prezintă riscuri serioase.

Eu personal estimez
că nu există nici o cale probabilă pentru ca Ucraina să obțină o victorie
militară. Continuarea luptei cu speranța unei victorii finale ar putea avea
pentru Ucraina efectul pervers de a o face să piardă și mai multe teritorii
decât în prezent.

Statele Unite trebuie
să ia în considerare această realitate în următoarele săptămâni și luni.

Washingtonul a dat
deja Ucrainei partea leului din toate ajutoarele militare și financiare,
inclusiv un mare număr de blindate, artilerie și rachete dintre cele mai
sofisticate.

Biden a autorizat inclusiv
trimiterea de avioane F-16.

Statele Unite nu pot
– și nici nu ar trebui – să trimită Ucrainei o cantitate egală de ajutoare în al
doilea an de război, chiar dacă războiul se va prelungi.

Europa trebuie și ea să
accepte să contribuie mai mult la orice fel de furnituri către Ucraina.

Doar Kievul poate
decide dacă continuă să lupte sau să încerce să ajungă la un acord negociat cât
mai bine posibil.

Însă, dincolo de
pretențiile Kievului, Washingtonul este obligat să asigure securitatea țării
noastre și a poporului nostru.

Pe lângă transferarea
către statele europene a sprijinului fizic, aceasta înseamnă că Statele Unite
trebuie să evite capcana de a accepta să confere orice fel de garanție Ucrainei.

Istoria este plină de
exemple de acorduri încheiate în grabă pentru a pune capăt luptelor, dar care
au pus bazele conflictelor următoare.

America nu trebuie
să-și pună în pericol propria securitate acceptând orice forme de garanții de
securitate.

Balanța războiului
înclină spre Moscova, indiferent cât îi deranjează asta pe unii în Occident.
Este o realitate evidentă.

Ceea ce Washingtonul
trebuie să facă este să evite tentația de a-și mări implicarea în război
susținând o variantă perdantă și să facă tot ce este nevoie pentru a pune capăt
cât mai rapid acestui conflict, protejând la maximum securitatea noastră
viitoare.

Ignorarea acestor
realități ar putea expune Ucraina unor pierderi și mai mari și ar putea pune în
pericol pe viitor propria noastră securitate.