Noua normalitate a efectelor adverse post-„vaccinare”, colaps pe teren deja în minutul 8 și direct la spital dar business as usual. Internațional galez de 28 de ani căzut din senin pe Wembley în fața a 85.711 spectatori

Fotbalul, la un pas de o altă tragedie în „noua normalitate” implementată prin „pLandemia” Stupid-19 și sub forma așa-ziselor „vaccinuri” generatoare de efecte adverse subite sau lente, vătămătoare ori chiar letale, fără însă ca urmările dăunătoare, odată manifestate, să fie puse de presă pe seama cauzelor reale ale inoculării prin înțepare, ci doar consemnate ca și cum ar fi firesc să cazi din senin din picioare deja în minutul 8 al unui meci de fotbal și să fii scos pe targă cu destinația spital, business as usual și mergem mai departe, ceea ce a pățit sâmbătă pe Wembley din Londra fundașul căpitan în vârstă de 28 de ani al „Pălărierilor” de la Luton Town, internaționalul galez Tom Lockyer, ai cărui coechipieri aveau a câștiga la lovituri de departajare, cu 5-4 după 1-1 (1-0) în timpul regulamentar de joc, finala barajului de promovare din Championship – eșalonul doi al Angliei, pe scena Premier League. 

Luton Town, primul club profesionist de fotbal din sudul Angliei, fondat în 11 aprilie 1885 – acum 138 de ani, a revenit sâmbătă în divizia de elită a Albionului, pe care o părăsea după 10 ani de ședere în 1992, pierzând astfel tocmai relansarea sa drept Premier League în vara aceluiași an, promovarea prin furcile caudine ale loviturilor de departajare fiind precedată de o mare sperietură la colapsul subit al însuși căpitanului „Pălărierilor”, fundașul de 1,85 metri născut la 3 decembrie 1994 Tom Lockyer, cu 14 selecții în reprezentativa Țării Galilor.

Nu este însă nici pe departe pentru prima oară când un internațional britanic „cade lat” și din senin pe terenurile fotbalului profesionist insular în urma declanșării în decembrie 2020 a campaniei de așa-zisă „vaccinare”, cazul scoțianului John Alexander Fleck, de la Sheffield United, proaspăt promovată și aceasta în Premier League, stârnind cu atât mai mari și îngroșate semne de întrebare în lumea sportului rege din Albion după colapsul său într-un meci din noiembrie 2021 din eșalonul secund, un ex-internațional englez dar și ex-comentator Sky Sports, Matt Le Tissier, trecut la „foști” analiști-invitați tocmai pentru că a tras tranșant alarma, sesizându-se atunci prin a pune firesc problema, și anume „Câți sportivi mai trebuie să cadă pe gazon în colaps pentru a se investiga?”, situație din urmă cu un an și jumătate despre care puteți citi aici.

Bineînțeles că nu s-a investigat absolut nimic nici până-n ziua de azi, deși întrebările aveau a se înmulți și înteți, iar corul celor punând punctul pe i a se mări, discuțiile luând amploare „pe margine”, și iată apariția unui nou caz, nicăieri altundeva decât pe gazonul legendarului Wembley și tocmai încă din primele minute ale unei finale de baraj pentru promovarea în Premier League, așadar sub privirile a 85.711 spectatori și a milioane de telespectatori.

Despre corul vocilor lansând întrebări în insulă Sporttim scria și-n februarie 2022 sub titlul ”Știu din fenomen că în cerc închis se vorbește despre colapsul jucătorilor, dar banii îi fac să nu vorbească și în afara lui… Și Gary Neville a pus întrebări și i s-a sărit în cap, mare viteza cu care mass-media întoarce spatele celor cu o altă opinie decât a narațiunii din agendă.” Le Tissier, votat în 2020 Eurosport Best Premier League Player of All Time: ”Cel mai preocupant e că nu ești lăsat nici să pui întrebări. Și de ce? Ce vor să ascundă? Dezgustătoare cenzură că au retezat live întrebările lui Jordan și Sinclair, iar dacă ăsta nu-i un S.O.S. ce dă de gândit, atunci care!?” Bryan Roy (32 selecții Olanda): ”Trebuie s-o zici, indiferent dacă-ți pierzi slujba sau orice altceva, dar a nu spune nimic te face complice!”, consemnare accesibilă la această legătură.

I-a venit rândul și lui Tom Lockyer, de 3 sezoane la Luton Town, adus de la londoneza Charlton Athletic, unde activa un an după cei 7 petrecuți la Bristol Rovers, banderola-i de căpitan fiind preluată pentru „Pălărieri” de Dan Potts, marcator la loviturile de departajare la cea de-a șasea execuție de care au avut parte nou-promovații, Fankaty Dabo șutând în schimb decisiv peste transversala porții lui Ethan Horvath, ratare costând-o milioane de lire sterline pe Coventry City, pierzătoare la penaltiuri a finalei pentru promovarea în Premier League. 

S-a ajuns la punctul cu var după ce Jordan Clark deschidea scorul pentru Luton Town în prima repriză iar Gustavo Hamer egala în minutul 66, fără a se mai înscrie în reprizele de prelungiri, tot 1-1. Interesant este că tocmai căpitanul Tom Lockyer înscria decisiv în prima repriză a returului semifinalelor la baraj, pentru calificarea în jocul decisiv de pe Wembley, la fel același playmaker Hamer pentru Coventry City, tot în a doua repriză a manșei secunde a semifinalelor, finalistele din zona central-sudică a Angliei trecând de grupări mai mari din nord-est, și anume Middlesbrough respectiv nou-promovata în 2022 din liga a treia Sunderland AFC.

De fapt, este de subliniat despre Luton Town că are o arenă cu numai 10.356 de locuri, Kenilworth Road, veche de 118 ani, dar și că revine din ligi inferioare, ajungând chiar să activeze vreme de 5 sezoane, până în urmă cu numai 9 ani, fie și în afara primelor 4 divizii ale fotbalului profesionist din Albion, într-atât de mari fiind fluctuațiile micului club bântuit în istoria sa de dificultăți financiare, fluctuații manifestate și-n secolul trecut, de exemplu în 1955 promovat în prima divizie și finalist în 1959 al Cupei Angliei, în ultimul act pierdut cu Nottingham Forest, dar din 1964 din nou în liga a… patra. Din 1974 însă, din nou pe scena de elită, repromovând ulterior și-n 1982, după care a rezistat până în 1992, inclusiv prin a câștiga în 1988 finala Cupei Ligii, 3-2 pe Wembley cu Arsenal Londra.

Noul mileniu i-a adus amarul celor 3 retrogradări succesive până în eșalonul 5, în 2009, dar revenirea a fost treptată, în 2014 în liga a patra, și tot mai sus, în 2018 respectiv 2019, anul trecut pierzând semifinalele barajului de promovare în elită, în fața lui Huddersfield Town. Nici învinșii de sâmbătă ai „Pălărierilor”, cei de la Coventry City, n-au mai fost demult în Premier League, mai exact de 22 de ani, ba din contră, nevoiți fiind în 2018 să promoveze din liga a patra, iar dificultăți au întâmpinat și în sezonul abia încheiat, în cursul căruia, în octombrie, se situau pe una dintre cele 3 poziții de retrogradare, „azuriii” avându-l antrenor pe fostul atacant al lui Manchester United, Mark Robins, iar actual golgheter pe internaționalul suedez de origine maghiară Viktor Gyokeres.

În orice caz, Luton Town F.C. este prima grupare care să revină în divizia de elită a fotbalului englez după ce ajungea să sufere retrogradări consecutive până-n afara structurii profesioniste a primelor 4 eșaloane, ba chiar fiind la un pas de lichidare în 2008, când a fost achiziționată de actualul consorțiu de la cârma clubului, antrenor principal al portocaliu-albaștrilor fiind ex-internaționalul galez cu 15 selecții Rob Edwards, fundaș care cel mai mult a jucat pentru Wolves, de 100 de ori între 2004 și 2008.