ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
Colega noastră de presă de la Gândul, redutabila ziaristă de investigații Adina Anghelescu, ne-a atras atenția asupra unui caz revoltător: Un personaj controversat, Călin Dan, director al Muzeului de Artă Contemporană, prieten cu șeful UAP, Petru Lucaci, vrea să înhațe atelierul marilor pictori Dinu Pacea, Ion Pacea și Zamfir Dumitrescu
Un atelier demn de a deveni muzeu, un atelier în care a creat marele pictor Ion Pacea, un atelier care respiră Pacea, prin pereți și prin operele sale nemuritoare, este pe cale de a fi sustras de la familia de artiști Pacea pentru a devenit un „loft”, ca un moft al unui apropiat al actualului președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, Petru Lucaci.
Este vorba de un personaj a cărui meserie este curatoriatul și care, după ce în anii ’90 a fost directorul Centrului Soros pentru Artă Contemporană a primit drept plocan de la stat conducerea măgăoaiei numită impropriu Muzeul Național de Artă Contemporană, unde arta e pe cale de dispariție iar național un cuvânt considerat desuet.
Călin Dan, pe numele lui, este nu numai curator ci și bine-lingător. Redăm numai câteva extrase dintr-un articol dedicat de Călin Dan lui Petru Lucaci, din Observatorul Cultural, în care practică cu talent această meserie:
„(…) Abia după ce am descoperit cu fascinație frumoasele sale picturi de mari dimensiuni (realizate într-o perioadă cînd dimensiunea mare nu era un loc comun și cînd practic nimeni din generația noastră nu era interesat de frumusețe), am aflat cu surpriză că veneam din același colț al țării – unde guvernarea maghiară, combinată apoi cu cea austriacă au avut într-o mie de ani răgazul să lase urme de neșters asupra felului în care se înțelege producția culturală ca formă de responsabilitate socială și politică.
Petru Lucaci e un artist cu misiune. Pentru el, introducerea tinerelor generații în secretele picturii nu este doar o meserie, ci însăși axa ontologică a gîndirii sale creative. (…)
Petru Lucaci folosește pictura ca trambulină (sic) pentru a intra în alte sfere ale înțelegerii. Abundența producției sale artistice – pentru mine, întodeauna suprinzătoare – e de fapt un act de antrenament continuu, deopotrivă în dsiciplina picturii și în provocările care însoțesc inevitabil explorarea teritoriilor marginale. Deținător al unei capacități neliniștitoare de bravură a manierei, rapid și agil în acoperirea unor suprafețe vaste cu orice fel de limbaj pictural, artistul e într-o neîncetată evadare dinspre capacitățile sale tactile și de manualitate, către alte dimensiuni, eluzive, ale unui talent care nu se mulțumește cu sine însuși.
Pentru mine, ca vizitator privilegiat al atelierului său, a devenit, în mod progresiv, limpede că spațiul ideal pentru înțelegerea universului vizual al lui Petru Lucaci este tocmai acesta – spațiul de lucru. (…)
Ritmul în care artistul acoperă suprafețele albe e excepțional, iar privitorul nu poate fi decît copleșit de confruntarea cu o asemenea performanță. (…)
Dar Petru Lucaci nu e un pictor, ci un explorator voyeurist al realității, animat de pofta de a picta. (…)” Etc, etc, etc…
Articolul e datat 21.10.2020. În prealabil, Dan îi organizaze și o expoziție lui Lucaci la MNAC, în același an. Se pare că voyeuristul a rămas încântat de vizitatorul provilegiat al atelierului său pentru că, la scurt timp după publicare odei, încep și problemele pentru pictorul Constantin Pacea, fiul pictorului Ion Pacea, care are „ghinionul” că atelierul său din strada Ermil Pangrati este pe același etaj cu cel al Petru Lucaci. Iar cei doi, privilegiatul și exploratorul, vor să fie cât mai aproape unul de celălalt, din câte se pare.
Nu contează că Călin Dan nu e pictor iar acel atelier este destinat pictorilor, nici că are deja atribuit un alt atelier, unde locuiește pentru câteva sute de lei. Nu contează nici că primește o indemnizație atribuită prin recomandarea aceluiași prieten al său Lucaci, de aproximativ 1300 de euro, pe lună și pe viață, care se adaugă salariului său substanțial ca curator la stat, bani cu care și-ar putea închiria un loft pe Casa Poporului. Nu, moftul lui e, potrivit surselor noastre din UAP, să fie cât mai aproape de Petru Lucaci, președintele UAP și de Cătălin Bălescu, rectorul Universității de Arte, care are și el atelier pe același palier și cu care se află într-o captatio benevolentiae reciprocă de o lungă perioadă de timp. Ce mai, în trei ar fi mai ușor, inclusiv în ce privește menajul.
Constantin Pacea are contract de închiriere definitiv cu UAP pentru spațiul respectiv, obținut după decesul tatălui său, pictorul Ion Pacea, prin atribuirea acestuia de catre Consiliul de Conducere al Secției de Pictură al UAP, încă din 2000, perioadă în care a lucrat și și-a platit chiria precum si toate utilitatile, la zi.
În acel spațiu se află atât lucrările tatălui său cât și cele create de el în toți acești ani, care, împreună cu ambientul artistului, constituie universul unui pictor.
Potrivit articolului 7, alineat 1 din statutul UAP din România, aceasta are ca scop promovarea intereselor profesionale, materiale și morale ale membrilor săi, apărarea drepturilor acestora, precum și pastrarea memoriei celor care in cursul timpului au contribuit la afirmarea și dezvoltarea artelor plastice din România.
Conducerea UAP ar trebui să-l susțină pe pictorul Constantin Pacea, fiul lui Ion Pacea, nu să arunce lucrările inestimabile ale celor doi artiști pe trepte, în stradă, pentru mofturile unuia sau altuia.
Spre deosebire de Constantin Pacea, Călin Dan este un „slalomist” în artă, corespondentul traseistului din politică:
La început a fost la Secția Critică la UAP, după care s-a mutat la Multimedia.
Potrivit surselor din UAP, în August 2018, când a murit criticul de artă Alexandra Titu, Călin Dan s-a remutat rapid la secția de Critică pentru a obține indemnizația de merit care se dă numai după moartea unui membru de la aceeași secție din cadrul UAP, care o deține.
Comisia de Critică (fiind „critică” și nepărtinitoare cu aceasta persoană la vremea aceea) nu i-a atribuit lui Călin Dan indemnizația.
Tot in 2018, în septembrie (la o lună interval) a murit artista Geta Brătescu care era la secția Multimedia.
Călin Dan se muta de URGENȚĂ înapoi la Multimedia și ajutat de amicul Petru Lucaci obține indemnizația mult dorită de numai 1300 euro pe lună.
Deși nu este pictor și nu are drept la un atelier atribuit pictorilor, în vara anului 2020, la moartea pictorului Vladimir Zamfirescu, Călin Dan a candidat pentru obținerea atelierului acestuia din Ermil Pangrati, cartierul Dorobanți, vizavi de TVR.
Acest atelier nu i s-a atribuit, individul nefiind înscris la secția de Pictură.
În același timp a candidat și șefa secției de Pictură Marilena Predea Sinc, care, normal, a obținut acest atelier.
La început de 2021, Călin Dan nu mai e brusc nici critic nici „artist vizual” și se mută la secția de Pictură pentru a obține atelierul de pictură de lângă Lucaci și Bălescu, respectiv pentru a-l da afară pe Constantin Pacea.
Ne întrebăm întemeiat: dacă nu mai este „artist Multimedia” nu ar trebui să returneze indemnizația de merit de 1300 de euro a secției de Multimedia de unde a emigrat?
Dar ce cum a devenit pictor peste noapte?, este o altă întrebare întemeiată
Pentru a fi admis la secția de Pictura pe lângă Curriculum Vitae trebuie să expui o serie întreagă de lucrări. De valoare.
Uniunea Artiștilor Plastici poate prezenta picturile lui Călin Dan? Dar Procesul Verbal al ședinței respective și Dosarul complet al candidatului? Ce expoziții de pictură a avut Călin Dan până acum?
Ca instituție publică, vom solicita UAP lămurile necesare, dosarul criticului-multi-pictor și procesul verbal al ședinței în cauză. Pentru că saga continuă.
De la începutul anului 2022 au murit 4 pictori care aveau atelier in Pangrati, respectiv Viorel Mărgineanu, Vladimir Șetran, Cesar Atodiresei și Henry Mavrodin.
De ce „pictorul” Călin Dan nu a luat nici unul din cele 4 ateliere rămase libere după moartea acestor pictori?
De fapt ce se urmărește prin intenția de desființare a atelierului istoric Pacea? Înființarea unui „cuibușor de nebunii”, a unui hogeac? Asta a devenit UAP, o Afacere de Imobiliare sau/și o Casă de Toleranță?
Nu în ultimul rând, la aceste întrebări ar trebui să răspundă și Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu.
About Post Author
