ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Să nu ne lăsăm învinși de diavol.
Dreptmăritori creștini,
Sfânta Evanghelie a zilei ni-L înfățișează pe Mântuitorul intrând în ținutul muntos al Gadarei, spre răsărit de Marea Galileei. Aici a întâlnit un om care era chinuit în trup și în suflet de diavolul. Domnul l-a izbăvit de neputință pe acest nenorocit care acum era bucuros că a trecut de sub stăpânirea Satanei sub stăpânirea lui Hristos.
De la căderea strămoșului Adam și cât va fi lumea, diavolul caută să-i facă pe oameni să păcătuiască și să-i atragă și pe ei în întunericul cel mai dinafară. Credinciosul trebuie să sesizeze lucrarea celui necurat și să nu se lase prins în mrejele sale.
Fiindcă Fiul lui Dumnezeu ne-a eliberat din robia diavolului și a morții, noi suntem datori să-L slujim numai pe Hristos, mărturisind prin viața noastră „cât bine ne-a făcut nouă Domnul” (cf. Lc. 8, 39).
Iubiți credincioși,
Viața este ca un joc și sunt două echipe care joacă, a lui Hristos și a diavolului. E bine să privim la noi înșine, în fiecare zi, și să zicem: „De partea cui sunt, într-adevăr; a lui Hristos ori a diavolului?”.
Când alegem echipele într-un joc sportiv oarecare, noi nu cunoaștem rezultatul final. Dar când este vorba de jocul vieții, noi știm dinainte care este echipa câștigătoare. Echipa lui Hristos este cea care va câștiga întotdeauna.
Când Iisus va veni iarăși la sfârșitul veacurilor, El va zdrobi tot răul și va așeza Împărăția Sa veșnică. Membrilor echipei Sale le va zice: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu și moșteniți Împărăția cea pregătită vouă, de la întemeierea lumii” (Mt. 25, 34).
Pentru a fi părtași la astfel de fericire, trebuie să căutăm cu inimă curată pe Dumnezeu și fără îndoială, Îl vom vedea (cf. Mt. 5, 8). O astfel de dorință am exprimat-o la Botez, când am declarat că ne lepădăm de Satana „și de toate lucrurile lui și de toți slujitorii lui și de toată slujirea lui și de toată trufia lui”.
Cei mai mulți oameni cred, în mod greșit, că locul de ședere al diavolului este iadul. Nu este întocmai așa, deoarece câmpul lui de lucru este pământul, sunt sufletele omenești. De aceea, Sfânta Scriptură îl numește pe Satana „stăpânitorul acestei lumi” (In. 14, 30).
Se povestește undeva că un țăran, plecând la câmp, i-a lăsat pe cei trei copii acasă, sfătuindu-i să aibă grijă și să nu îngăduie cuiva să intre în casa lor. Venind hoții, i-au momit pe copii cu bomboane și vorbe dulci. Ușa casei le-a fost deschisă și hoții au furat și au plecat.
Așa pățește și creștinul, care trebuie să aibă multă grijă de casa sufletului său. Însă venind tâlharul diavol, îl amăgește pe om cu vorbe dulci și cu șoptiri viclene, punându-și miere pe buze și prefăcându-se în înger de lumină.
Diavolul este o ființă adânc înrăită, stăruitor în a amăgi, neodihnit în a face răul, ceea ce înseamnă că, în lupta noastră contra lui, ne trebuie o deosebită limpezime a dreptei judecăți și totodată, o necontenită străduință.
Textele Sfintei Scripturi mereu ne atenționează că „diavolul umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Pt. 5, 8) și „păcatul cu ușurință ne împresoară” (Evr. 12, 1). Dar aceste constatări nu ne deznădăjduiesc, știind că avem în ajutor puterea părintească a lui Dumnezeu, Care este credincios și Care nu va îngădui să fim ispitiți mai mult decât putem, ci odată cu ispita va aduce și calea de a ieși din ea, ca să o putem răbda (cf. I Cor. 10, 13).
Atacurile Satanei, care au început în cursul istoriei, vor continua până când Dumnezeu începe să tragă cortina peste această dramă înspăimântătoare, la Armaghedon.
Satana, acest formidabil monstru de răutate, va face tot ce-i stă în putere pentru a ne face să ne încredem în noi înșine în loc să ne încredem în Hristos. Dar numai Hristos poate să ne salveze și El ne va izbăvi dacă ne vom preda viețile noastre Lui și dacă ne vom încrede în biruința Sa asupra iadului, prin Cruce și prin Înviere. „Că așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (In. 3, 16).
Demonizarea este o robie cumplită. Este tragedia vieții noastre prinsă în ghearele lui Antihrist! Adevărata viață este libertate. Viața autentică este independentă în fața oricărui rău, a oricărui păcat. Nici într-o robie nu este fericire, cu atât mai mult nu este fericire în robia diavolului, fiindcă el ucide tot ce este bun în noi, aprinde cele mai josnice patimi și ne face să avem oroare față de prezența lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel declară că aceste duhuri sunt răspândite în văzduhuri (Efes. 6, 12), adică în spațiul dintre pământ și cer, în jurul nostru pretutindeni, că stăpânesc întunericul acestui veac, adică întind întunericul peste viața aceasta și nu ne lasă să străbatem la lumina de dincolo de ea.
Aceste duhuri rele ne leagă de suprafața lucrurilor, făcându-o frumoasă, înfățișând-o ca pe o veșnică realitate. Această suprafață stricăcioasă, dar atrăgătoare, o poate dărui Satana și o promite și lui Hristos pe Muntele Carantaniei (Mt. 4, 9).
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „fața diavolului este poleiala plăcerii prin care pune stăpânire peste orice suflet, îl vrăjește și îl amăgește”.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne povățuiește astfel: „Iubiților, nu dați ascultare oricărui duh…, ci ispitiți duhurile de sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.
Orice duh care mărturisește pe Hristos, venit în trup, este de la Dumnezeu. Și orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, despre care ați auzit că vine și acum este chiar în lume” (I In. 4, 1-3).
Iar Sfântul Vasile cel Mare spune: „Plină de amărăciune este lumea pentru cel ce se ține de ea cu dragoste și cu patimă. Una este slava trupească și alta este a firii celei fără trup. Că nu-i cu putință să se îndulcească omul de amândouă slavele, întrucât nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”.
Sfântul Apostol Iacob întreabă: „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu?” (Ic. 4, 4).
Una din cele mai celebre afirmații din secolul al XIX-lea a fost rostită de naturalistul Henry David Thoreau: „Dacă cineva nu trăiește în pas cu semenii săi, poate este din cauză că aude un toboșar diferit”.
Comentând pledoaria pe care Thoreau o aduce în sprijinul ciudățeniilor lui personale, noi creștinii putem spune că dacă urechea noastră interioară a fost acordată la muzica cerului, auzim bătăile tobelor cerești.
Trebuie să umblăm așa cum a umblat Hristos (I In. 2, 6), căci dacă umblăm în pas cu lumea, atunci nu suntem în cadență cu cerul. Dumnezeu și păcatul stau pe două planuri opuse. Nimeni nu poate întoarce fața către Dumnezeu până ce mai întâi nu întoarce spatele păcatului. Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu până ce mai întâi nu urăște păcatul, care poate face din om un demonizat.
Viața noastră pe pământ este o luptă neîncetată cu potrivnicul nostru cel învechit în răutate, cu Satana, care nu e un vrăjmaș obișnuit. El are o experiență de mii de ani și are o imensă armată de demoni care să-l ajute, fiindcă mulți îngeri au fost aruncați din cer împreună cu Lucifer.
Să ne fie limpede că nu ne putem măsura cu diavolul și cu demonii lui, fapt pentru care avem nevoie de întăriri cerești. Cu Hristos, Care „a călcat moartea și pe diavol a surpat”, noi putem birui orice ispită și răutate care ne împresoară.
Dumnezeu mai degrabă va trimite pe toți îngerii din cer spre salvarea noastră decât să ne vadă învinși de diavol, de „cel care înșală pe toată lumea” (Apoc. 12, 9).
Iubiții mei,
Datoria noastră este să cerem ajutorul lui Hristos, Care a venit în lume „ca să strice lucrurile diavolului” (I In. 3, 8). La aceasta ne îndeamnă și Sfântul Apostol Pavel: „Întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei lui” (Efes. 6, 10). O astfel de întărire contra duhurilor necurate se realizează prin trei arme duhovnicești: trezvia, rugăciunea și semnul Crucii.
TREZVIA este prima armă necesară pentru a nu cădea în cursele perverse ale amăgitorului. Diavolul nu poate face nimic decât dacă ne învoim cu propunerile lui. Un Avvă din pustie spune: „Dacă-i dai (n.n. diavolului) șuvițe, el împletește funii”. De aceea, ni se cere vigilență, adică paza minții și paza inimii, ca nu cumva un gând necurat sau un sentiment rău să ne ducă la păcat.
RUGĂCIUNEA este a doua armă prin care-l putem birui pe diavol, căci Domnul spune: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și cu post” (Mc. 9, 29). Sfântul Ioan Scărarul zice: „Biruiește-i pe potrivnici cu numele lui Iisus, chemându-L cât mai des, că o armă mai puternică nu vei găsi în cer, nici pe pământ”.
SEMNUL CRUCII este al treilea mijloc necesar pentru a avea izbândă împotriva duhului viclean, precum arată o cântare liturgică: „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta ai dat nouă!”. Sfântul Chiril al Ierusalimului afirmă: „Precum câinele fuge de bățul cu care a fost lovit, tot așa și dracul fuge de Crucea care-i amintește că prin ea a fost biruit”.
Iisus Hristos trece necontenit prin Gadara noastră și este gata să-i elibereze de duhurile satanice pe toți care-L urmează și luptă sub steagul Său.
Așadar, să nu ne temem, pentru că Domnul nostru, Care a spulberat tirania diavolului, ne promite: „Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma” (Lc. 10, 19). Amin.
About Post Author
