ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Semnatarii doresc să le atragă atenția deputaților asupra următoarelor aspecte:
- certificatul nu poate fi un instrument de combatere a transmiterii virusului și, drept urmare, scopul legii nu poate fi atins;
- proiectul de lege încalcă principiul legalității (nu s-a întocmit nici un studiu de impact, iar în motivare se fac numai afirmații care nu se fundamentează pe vreo dovadă);
- proiectul de lege neagă drepturile și libertățile cetățenilor și nu conține norme care să restrângă drepturile și libertățile cetățenilor,
Inițiatorii demersului solicită respingerea proiectului de lege nr. PL-x545/2021 prin care se introduce certificatul „verde” și adoptarea de măsuri care sa aibă impact real în combaterea transmiterii virusului.
ActiveNews susține această inițiativă. Redăm mai jos, integral, conținutul scrisorii deschise adresate de CASD tuturor deputaților români, indiferent de afilierea lor politică:
Stimați Domni și Doamne Deputați,
Ne confruntăm de aproape 2 ani cu o criză sanitară care a generat diverse probleme la nivel național și la nivel mondial.
De când a apărut acest virus Sars-Cov-2, la nivel național și nivel mondial au fost mai multe modalități de abordare a combaterii transmiterii lui.
Într-o primă fază s-au utilizat măsurile non-farmaceutice (purtarea măștii, menținerea distanței fizice, igiena corespunzătoare a mâinilor, etc) care au avut un efect limitat în combaterea transmiterii virusului. Clar este că un efect important nu au avut, ca urmare a faptului că au apărut succesiv mai multe valuri epidemiologice care au avut o intensitate destul de mare atât în România, cât și în alte țări.
Ulterior, începând cu luna ianuarie 2021 au apărut vaccinurile COVID-19 care au fost administrate în mare parte din țările lumii, gradul de vaccinare fiind în prezent mai mare sau mai mic de la țară la țară.
S-a susținut că vaccinarea este singura soluție pentru a combate pandemia.
Însă, timpul ne-a arătat că lucrurile nu stau așa.
Dacă facem o comparație între anul 2020 (când nu au existat vaccinuri) și anul 2021 (când există vaccinuri disponibile) constatăm că: la nivel mondial, în anul 2020 am avut 76.103.424 cazuri confirmate, iar în 2021 avem 171.131.009 cazuri confirmate.
În privința deceselor, am avut 1.694.717 decese în anul 2020, iar anul 2021 avem 3.312.823 decese[1].
Deci, este clar că vaccinul nu a ajutat în combaterea transmiterii virusului și nici în stoparea pandemiei.
Aceeași este situația și în România. Dacă în anul 2020 am avut 627.941 cazuri confirmate, în anul 2021 avem 1.082.648 cazuri confirmate. În ceea ce privește numărul de decese, în anul 2020 am avut 15.596 decese, iar în anul 2021 avem 34.886 decese.
Deci, este foarte clar că nu se stopează pandemia prin vaccinare. Nu se susține argumentul că vaccinarea este singurul și unicul instrument prin care se poate stopa această pandemie.
Mai mult decât atât, vaccinul poate să aibă eficiență, în mod individual, de la caz la caz, în funcție de condițiile medicale ale fiecărei persoane. Dar, este recunoscut inclusiv de către producători că nu are eficiență pentru toate persoanele cărora le este administrat vaccinul. Mai mult decât atât, aceste vaccinuri când au apărut au fost create pentru anumite tulpini ale virusului, iar ulterior au apărut alte tulpini și constatăm că vaccinul nu are aceeași eficiență pe care au prognozat-o inițial producătorii, mai ales pentru aceste tulpini noi.
Certificatul digital Covid-19 s-a considerat că poate să reprezinte un instrument pentru combaterea transmiterii virusului, prin dovedirea de către cetățeni, odată cu prezentarea certificatului, că se află într-una dintre cele trei categorii (au fost vaccinați cu schema completă și au trecut 10 zile de la vaccinare, au fost testați negativ sau au fost detectați pozitiv la un test RT-PCT în ultimele 180 zile).
Însă, timpul ne-a demonstrat că acest instrument (Certificat digital Covid-19) nu are niciun efect în combaterea transmiterii virusului.
La nivelul Uniunii Europene, Certificatul digital Covid-19 a fost introdus la data de 01 iulie 2021. Chiar dacă Regulamentul UE prevedea că el nu este o precondiție pentru a te putea deplasa dintr-un stat în altul al Uniunii Europene, la nivel național fiecare stat membru a introdus diverse măsuri în funcție de tipul de certificat pe care îl prezentau cetățenii. Or, constatăm că din iulie 2021 și până în prezent, valul 4 a apărut și a fost la o intensitate destul de mare în toate țările Uniunii Europene.
La nivelul României, acest Certificat a fost introdus de Guvern începând cu data de 10 mai 2021 prin toate hotărârile de Guvern pe care le-a adoptat, pentru că au fost condiționate diverse activități pe care cetățenii le puteau desfășura de dovada testării negative, a vaccinării sau de dovada că au fost depistați pozitiv la efectuarea unui test RT-PCR în ultimele 180 zile.
Cu toate că acest Certificat a fost introdus din luna mai 2021 în România, constatăm că, până în prezent, nu numai că nu a fost combătută pandemia și transmiterea virusului în România, ci mai mult decât atât, suntem țara cu situația epidemiologică cea mai gravă în Uniunea Europeană. Valul 4 a venit oricum.
De la sfârșitul lunii septembrie 2021, acest Certificat a fost introdus prin hotărârile de Guvern la nivel național, ajungându-se ca cetățenii să fie obligați să facă dovada că dețin un astfel de certificat pentru a avea acces la toate serviciile publice și private, precum și la toate bunurile, cu excepția bunurilor alimentare aflate în magazinele mici (care nu se aflau în centre comerciale sau mall-uri). Cu toate acestea, constatăm că valul 4 nu a scăzut, ci el a avut un ciclu normal, la fel ca orice alt val (a avut o perioadă de creștere, s-a aplatizat curba și acum începe să scadă).
Dacă analizăm cazul particular al Municipiului Drobeta Turnu – Severin, localitate în care a fost instituită carantina pe o perioadă de 14 zile, începând cu 11.10.2021 (prin Ordinul nr. 7.705/2021[2]), prelungită ulterior pe o nouă perioadă de 14 zile, la data de 25.10.2021 (prin Ordinul nr. 7.914/2021[3]) constatăm că rata de incidență la 1.000 locuitori în ultimele 14 zile a fost: 10,32 la data de 10.10.2021[4] și de 10,01 la data de 01.11.2021[5]. Drept urmare, rata de incidență a scăzut în două săptămâni cu numai 0,31.
Situația este chiar mai gravă în Olanda, țară cu populație comparativă cu a României, respectiv 17,44 milioane locuitori, cu un grad ridicat de vaccinare (84,1%) în care a fost implementată obligativitatea certificatului verde[6]. Conform informațiilor postate pe site-ul Institutului Național de Sănătate Publică și Mediu[7], din comparația între săptămânile 42 și 43 reiese că: a crescut nr. persoanelor infectate cu virusul Sars-Cov-2 (de la 38.733 la 53.979), a crescut numărul persoanelor ce au necesitat internare (de la 635 la 834), a crescut numărul persoanelor care au necesitat internare la terapie intensivă (de la 117 la 140), a crescut nr. de decese (de la 78 la 102).
Totodată, în ceea ce privește oricare dintre dovezile alternative care sunt atestate de prezentarea unui Certificat Covid-19 acestea nu sunt apte să demonstreze cu certitudine de 100% că deținătorul unui astfel de certificat nu este infectat și nu poate transmite virusul Sars-Cov-2 altor cetățeni.
Astfel:
a) Dovada că o persoană a fost vaccinată cu schema completă nu înseamnă că persoana respectivă nu se mai poate infecta și nu mai poate transmite virusul Sars-Cov-2. În acest sens, organismul de autorizare al acestor vaccinuri la nivelul Uniunii Europene, E.M.A. (European Medicines Agency), la întrebarea „Poate Comirnaty să reducă transmiterea virusului de la o persoană la alta?” oferă următorul răspuns ”Nu se cunoaște încă impactul vaccinării cu Comirnaty asupra răspândirii virusului SARS-CoV-2 în comunitate, nici cantitatea de virus care poate fi purtată și transmisă de persoanele vaccinate.”[8]
Același răspuns este oferit de E.M.A. și pentru celelalte vaccinuri.[9]
Mai mult, în ultima perioadă au apărut studii potrivit cărora persoanele vaccinate au o încărcătură virală similară cu persoanele nevaccinate. Astfel:
– în data de 29 octombrie 2021 a fost publicat, în The Lancet, studiul efectuat sub egida Institutului Național de Cercetare în Sănătate din Marea Britanie intitulat „Transmiterea comunitară și cinetica încărcăturii virale a variantei SARS-CoV-2 delta (B.1.617.2) la persoanele vaccinate și nevaccinate din Marea Britanie: un studiu prospectiv, longitudinal, de cohortă”[10] . Interpretarea autorilor studiului este următoarea (punctul 4 din sumar intitulat „Interpretation”): „Vaccinarea reduce riscul de infecție cu varianta delta și accelerează eliminarea virală. Cu toate acestea, persoanele complet vaccinate cu infecții incipiente au o încărcătură virală de vârf similară cu cazurile nevaccinate și pot transmite eficient infecția în mediul casnic, inclusiv persoanelor de contact complet vaccinate. Interacțiunile gazdă-virus la începutul infecției pot modela întreaga traiectorie virală.”
– acest studiu vine în confirmarea studiului publicat în 6 august 2021 de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA (CDC), studiu efectuat în Comitatul Barnstable, Massachusets în luna iulie 2021[11]. Rezultatele acestui studiu arată că „acest lucru ar putea însemna că încărcătura virală a persoanelor vaccinate și nevaccinate infectate cu SARS-CoV-2 este, de asemenea, similară”, ceea ce a determinat CDC să lanseze recomandarea ca „toate persoanele, inclusiv cele care sunt complet vaccinate, ar trebui să poarte măști în spațiile publice interioare, în zonele în care transmiterea COVID-19 este mare sau substanțială”.
b) Dovada că o persoană a fost pozitivă la o testare RT-PCR în ultimele 180 zile nu dovedește că acea persoană nu este infectată și nu poate transmite virusul. Este recunoscut faptul că rezultatele testului RT-PCT nu confirmă cu o certitudine de 100% că o persoană este infectată, multe persoane testate pozitiv nedezvoltând anticorpi specifici bolii COVID-19 după confirmarea ca fiind pozitive la testul RT-PCR. Mai mult, chiar dacă o persoană a dezvoltat și are anticorpi, nu înseamnă că ea nu se poate infecta și nu mai poate transmite virusul.
c) Dovada că o persoană a fost testată negativ în ultimele 72 sau 48 ore nu confirmă cu o certitudine de 100% că acea persoană nu este infectată, iar estul nu este o metodă de diagnosticare. Atât testele rapide, cât și testele RT-PCR prezintă un anumit procent de eroare în privința rezultatului.
Mai mult, nici introducerea unor altor tipuri de dovezi (ca de exemplu dovada imunității celulare, testul de anticorpi) nu ar putea să demonstreze că o persoană nu este infectată și nu mai poate transmite virusul Sars-Cov-2. Faptul că o persoană are anticorpi și că organismul său se poate lupta cu virusul dacă se infectează, fără să dezvolte o formă ușoară, medie sau gravă a bolii COVID-19 nu înseamnă că persoana respectivă nu poate să mai transmită virusul unei alte persoane.
Toate acestea demonstrează că Certificatul digital Covid-19 nu a avut și nu are un impact real în combaterea transmiterii virusului Sars-Cov-2 și stoparea pandemiei. Drept urmare, prin introducerea instrumentului Certificat Covid-19 nu poate fi atins scopul declarat al proiectului de lege înregistrat la Camera Deputaților sub nr. PL-x 545/2021, respectiv:
– apărarea vieții și a sănătății angajaților din sistemul de sănătate, astfel cum sunt definite persoanele fizice cărora urmează să li se aplice legea,
– apărarea vieții și a sănătății cetățenilor, persoane fizice beneficiari ai serviciilor de sănătate,
– apărarea vieții și a sănătății cetățenilor care nu pot fi vaccinați, întrucât nu au atins vârsta de vaccinare, există o recomandare medicală împotriva vaccinării, sau chiar dacă se vaccinează, din cauze medicale, nu dezvoltă anticorpi,
– prevenirea consecințelor dezastrului provocat de pandemia COVID-19, în special cea ce se cunoaște sub denumirea de ″valul 4″,
– eradicarea, stoparea pandemiei COVID-19, și ridicarea restricțiilor generate din cauza pandemiei,
– atenuarea efectelor negative ale pandemiei COVID-19 asupra societății și a economiei.
Mai mult, propunerea acestui proiect de lege a generat o reacție negativă în rândul cetățenilor. Impunerea acestui instrument (Certificat digital COVID-19) pentru ca cetățenii să poată să își exercite dreptul la muncă, pe lângă suspendarea și încetarea contractelor de muncă ale cetățenilor care nu vor accepta impunerea acestui instrument (cu pierderea sursei de venit a acestora pentru asigurarea traiului zilnic) va genera disfuncționalități în toate domeniile publice și private. Este bine-cunoscut deficitul de personal din unele domenii (sanitar, poliție, jandarmerie, etc), iar introducerea acestui instrument va determina creșterea deficitului de personal cu apariția de disfuncționalități în asigurarea serviciilor publice. Mai mult, în unele domenii vor apărea probleme care țin de securitatea națională (de ex: asigurarea mentenanței la Hidroelectrica, asigurarea energiei termice cetățenilor în lunile de iarnă pe timp de pandemie, asigurarea energiei electrice, etc.).
Totodată, folosirea acestui instrument în combaterea pandemiei COVID-19 și combaterea transmiterii virusului Sars-Cov-19 în România a generat efecte negative în mediul economic (a se vedea, de exemplu, reducerea cifrei de afaceri la marile lanțuri de magazine) ceea ce poate conduce la falimente în lanț a unui număr semnificativ de societăți în România (producătorii produselor aflate pe rafturile marilor magazine, furnizorii de materie primă pentru acești producători, transportatorii produselor și materiilor prime, etc) și implicit la pierderea locurilor de muncă pentru mulți cetățeni și creșterea semnificativă a șomajului în România.
Mai mult, în cazul apariției unor falimente în lanț, veniturile la bugetul de stat se vor reduce drastic, iar statul român va fi în imposibilitatea suportării cheltuielilor bugetare. Toate acestea vor avea un impact negativ colosal asupra tuturor domeniilor din economia românească și asupra vieții și sănătății cetățenilor români.
Proiectul de lege PL-x nr. 545/2021 încalcă principiul legalității reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece a fost inițiat cu încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000.
Așa cum este menționat și la pct. 4 din avizul Consiliului Legislativ nr. 863/19.10.2021, în expunerea de motive a acestui proiect de lege rațiunile obiective pentru care acesta a fost propus sunt prezentate de o manieră sumară și neargumentată juridic, fiind numai informații declarative, fără nicio trimitere sau menționare a unor documente oficiale emise de autorități ale statului român sau ale altor state sau instituții/autorități/organizații internaționale competente.
Proiectul nu a fost însoțit de un studiu de impact (economic, financiar, social, asupra sistemului judiciar, asupra sănătății, asupra drepturilor și libertăților fundamentale, etc) pentru a se estima costurile și beneficiile aduse în plan economic și social prin adoptarea proiectului de lege, precum și pentru a evidenția dificultățile care ar putea apărea la procesul de punere în practică a reglementărilor propuse (așa cum prevăd dispozițiile art. 30-33 din Legea nr. 24/2000).
Or, așa cum am arătat anterior, efectele negative ale acestui proiect de lege pot fi colosale, iar instrumentul care se dorește a fi introdus (Certificatul Covid-19) nu este apt a contribui la atingerea scopului declarat al proiectului de lege.
Proiectul de lege PL-x nr. 545/2021 prin care se dorește introducerea certificatului Covid-19 la nivel național comportă multe discuții și în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale raportat la neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 53 din Constituție, Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele și tratatele privind drepturile și libertățile fundamentale la care România este parte (art. 20 din Constituție).
Înainte de a se analiza dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 53 din Constituție, trebuie observat că introducerea obligativității instrumentului Certificat Covid-19 la nivel național pentru exercitarea de către cetățeni a drepturilor și libertăților fundamentale reprezintă o negare a drepturilor și libertăților fundamentare și nu reprezintă o măsură de restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale, atâta timp cât i se cere omului să probeze că este eligibil să obțină drepturi.
Această abordare este atât în contradicție cu Constituția României, cât și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele și tratatele privind drepturile și libertățile fundamentale la care România este parte. A se vedea în acest sens Sentința civilă nr. 1465 din 21 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 4764/2/2021, începând cu pagina 56[12].
”Atât din cuprinsul instrumentelor juridice internaționale, cât și din Constituția României, rezultă cu claritate concluzia ca drepturile si libertățile fundamentale sunt consecința automata a calității de persoana/membru al familiei umane/cetățean, adică de om, aceasta condiție a ființării persoanei fiind suficienta pentru dobândirea automată a întregului set de drepturi si libertăți fundamentale.
Altfel spus, aceste drepturi și libertăți nu sunt conferite persoanei, nu îi sunt transferate acesteia de către vreo structură statală sau suprastatală, ci sunt dobândite direct în temeiul acestor instrumente juridice, încă din momentul nașterii sau, în privința unor drepturi, chiar din momentul concepției (trebuie precizat totuși, că, în realitate, instrumentele juridice nu fac decât sa constate, sa recunoască formal existenta acestor drepturi si libertăți si nu sa le atribuie, ele preexistând dreptului pozitiv, ca atribute inerente condiției umane).
Fiind vorba de atribute intrinseci ființei umane, ca expresie a demnității persoanei (acesta fiind de altfel, primul atribut menționat in preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului), aceste drepturi si libertăți nu trebuie dovedite, existența lor și, pe cale de consecință, posibilitatea de a le exercita, rezultând din însăși existenta persoanei, din faptul material de a fi viu.
După ce recunoaște in art.1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi”, astfel încât faptul nașterii (sau al concepției) si, ulterior, cel al ființării, constituind condiția necesară și suficientă, deci unica, pentru dobândirea și exercitarea drepturilor.
De altfel, se observa ca instrumentele juridice evocate nici nu tratează instituția „dobândirii” drepturilor si libertăților fundamentale si nici instituția „condițiilor” de exercitare a lor, ci doar instituția „restrângerii ”exercițiului lor.”
”Pentru ca restrângerea exercițiului drepturilor si libertăților fundamentale are caracter excepțional, constituind o stare speciala, consecință a unei situații de anormalitate, de abatere de la firescul exercitării libere si depline a acestora si pentru ca ea reprezintă un eveniment supravenit, impus din exteriorul individului, nefiind un dat natural al acestuia, ci o construcție artificiala, rezulta ca celui care o impune, respectiv statului, ii va reveni sarcina de a dovedi atât existenta situației de urgenta (din cele limitativ convenite in prealabil si fixate la nivel legislativ), cat si necesitatea aplicării restrângerilor, respectiv sarcina de a justifica întinderea lor.
Conchizând, fata de cele de mai sus, se impune cu necesitate concluzia ca exercitarea drepturilor si libertăților fundamentale nu poate fi condiționată de absolut nimic, individul netrebuind sa dovedească nimic pentru a se bucura de acest exercițiu, in timp ce restrângerea exercițiului este condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe obiective, a căror existenta trebuie sa fie dovedita de către stat.
Pe cale de consecință, faptul de a impune fie si o singura condiție, indiferent cat de justificata ar părea aceasta, pentru exercitarea unui drept fundamental, constituie in realitate o negare a acestuia, deoarece presupune in prealabil o impropriile a acestui drept de către stat, care, astfel, se autosituează în poziția de titular originar al acestuia, de entitate îndreptățită să îl atribuie indivizilor, negând astfel sursa reala a dreptului, care este reprezentata de faptul material al vieții.
Altfel spus, într-o astfel de situație are loc de fapt o „preluare” forțată a dreptului, de la titularul sau originar-individul, la stat, urmata de „reatribuirea” lui doar către indivizii care îndeplinesc condițiile, fie ele cat de rezonabile, impuse de stat. O astfel de operațiune, de însușire abuzivă a unei competente inexistente, modifica înseși bazele pe care sunt clădite relațiile interumane, iar acceptarea impunerii si a unei singure condiții, indiferent cât de rezonabilă ar părea ea, deschide calea acceptării in viitor si a altor condiții, din ce in ce mai complexe si, in cele din urma la schimbarea paradigmei in care este gândit statutul ontologic al omului, acesta transformându-se dintr-o ființă socială, într-o ființă izolată.”
Față de cele menționate anterior, se poate constata că proiectul de lege nr. PL-x 545/2021 nu poate fi votat deoarece va avea un impact negativ asupra mediului socio-economic, Certificatul digital Covid-19 reprezintă un instrument de negare a drepturilor și libertăților (nu de restrângere a exercițiului lor) și nu este apt să contribuie la combaterea transmiterii virusului Sars-Cov-2 în societate și stoparea pandemiei (scopul legii neputând fi atins prin introducerea acestui instrument).
Certificatul Covid-19 – care aparent ar fi vrut să contribuie la limitarea răspândirii virusului Sars-Cov-2, ar deveni, prin votul dvs., exclusiv un act juridic, care va avea scopul doar de a nega drepturi si libertăți fundamentale, va aduce un prejudiciu mai mare mediului economic, cu un impact social negativ, ce va duce la creșterea infracționalității (deoarece cetățeanul fără certificat, va recurge absolut orice mijloace pentru a-și continua viața normal), va duce la scăderea nivelului de viață al fiecăruia dintre noi, la agravarea bolilor cronice și a celor în fază terminală, etc.
Dacă veți verifica, veți constata că în toate comunicările oficiale ale Guvernului României, de la apariția pandemiei și până în prezent, nu s-a prezentat absolut nici un studiu pe impactul social al pandemiei și al măsurilor luate asupra domeniului juridic al drepturilor si libertăților cetățenești, asupra mediului de afaceri (și chiar politic), asupra domeniului medical din perspectiva altor boli si afecțiuni decât COVID-19, chiar si nici asupra creșterii alarmante a bolilor de natură psihiatrică.
Nici nu mai are rost sa prezentăm încălcarea flagrantă a regulilor de bază ale democrației, care presupune respectarea voinței majorității cetățenilor, în sensul în care suveranitatea națională aparține poporului român, conform art. 2 din Constituție si se exprimă prin voința politică, voință care azi este răsturnată radical.
Fără a analiza așadar toate componentele vieții sociale, introducerea certificatul verde devine un act juridic și nu un mijloc de protejare a cetățenilor.
Aflându-ne totuși într-o criză sanitară este necesar ca legile care se adoptă să conțină norme care să aibă impact efectiv în combaterea transmiterii virusului Sars-Cov-2 în societate și stoparea pandemiei.
Boala Covid-19 este o boală cu simptome conform definiției de caz[13].
Semnele și simptomele persoanei care are Covid-19 sunt: tuse, febră, scurtarea respirației, debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei. Pentru copiii cu vârsta până la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentația, se poate suspecta infecția cu SARS-CoV-2.
Toate aceste simptome sunt specifice multor altor boli, motiv pentru care nu orice persoană care are astfel de simptome trebuie considerată ca fiind infectată. Nu putem să mergem pe prezumția că orice persoană care prezintă un Certificat nu este infectată și nu poate transmite virusul (în condițiile în care niciuna dintre dovezile indicate în proiectul de lege nu atestă cu certitudine de 100% acest aspect) și nici pe prezumția că orice persoană care nu prezintă un Certificat este o persoană infectată și un pericol pentru societate.
Față de modalitățile de abordare a pandemiei până în prezent (care s-au dovedit eronate pentru că nu au avut un impact prea mare în combaterea transmiterii virusului și stoparea pandemiei) este necesar să se adopte o abordare care să conducă efectiv la combaterea transmiterii virusului Sars-Cov-2.
Vaccinarea ca singur instrument nu contribuie la combaterea transmiterii virusului și stoparea pandemiei. Degeaba crește gradul de vaccinare dacă persoanele vaccinate pot să se infecteze de la persoanele vaccinate și nevaccinate și pot să și transmită virusul către persoanele vaccinate și nevaccinate.
Tratamentul anti-Covid-19 ca singur instrument nu este o soluție, atâta timp cât virusul se poate transmite, numărul de cazuri crește, iar numărul persoanelor care trebuie tratate poate fi din ce în ce mai mare.
Testarea (indiferent că este vorba de testare Sars-Cov-2 sau testare pentru detectarea anticorpilor) ca singur instrument nu este o soluție, deoarece rezultatul testării poate fi eronat (în cazul testării Sars-Cov-2), rezultatul testului nu reprezintă o metodă de diagnosticare, iar persoanele care au anticorpi pot oricum să se infecteze și să transmită virusul altor cetățeni.
În opinia noastră, o modalitate corectă și eficace de abordare a pandemiei este aceea prin care nu se creează o presiune asupra cetățenilor, aceștia sunt informați corect și complet de către autoritățile publice pentru a înțelege necesitatea anumitor măsuri și abordări, astfel încât cetățenii să își dea concursul pentru aplicarea strategiei de combatere a combatere a transmiterii virusului și stopare a pandemiei și să se elimine suspiciunile și incertitudinile care au apărut în rândul populației cu privire la virusul Sars-Cov-2 și vaccinurile Covid-19 ca urmare a unei abordări eronate din partea autorităților publice.
În acest sens, considerăm că o abordare axată pe următoarele trei paliere ar putea avea impact pozitiv în combaterea transmiterii virusului Sars-Cov-2:
1. Identificarea persoanelor care sunt în mod real infectate cu virusul Sars-Cov-2 pentru ca acestea să poată fi extrase din colectivitate, izolate (până la momentul la care nu mai pot transmite virusul altor cetățeni) și tratate.
Pentru ca o persoană să poată transmite virusul la locul de muncă, dacă este în mod real infectată, presupune ca ea să fie infectată atunci când vine la muncă.
Identificarea și diagnosticarea acestor persoane va reduce considerabil riscul existenței în cadrul colectivului a unor persoane infectate care pot transmite virusul Sars-Cov-2 colegilor lor.
Identificarea persoanelor infectate în mod real poate fi realizată prin adoptarea următoarei proceduri:
– trierea epidemiologică a salariaților la intrarea la clădirea în care își desfășoară activitatea (indiferent dacă sunt vaccinați sau nu) de către o persoană care are cunoștințe medicale, pentru a se identifica dacă există salariați care prezintă simptome specifice COVID-19. Ministerul Sănătății poate organiza cursuri pe perioade scurte de timp în cadrul cărora să specializeze persoane care pot face triajul epidemiologic (medicina muncii);
– salariații care nu prezintă simptome se prezumă că sunt sănătoși și își pot desfășura activitatea în mod normal (în acest sens, trebuie analizată și posibilitatea ca angajații să își desfășoare activitatea fără mască, distanțare socială, etc pentru ca relațiile inter-umane și sănătatea mentală a cetățenilor să se îmbunătățească, după acești 2 ani de pandemie. Atâta timp cât se reduce considerabil riscul ca în colectivitate să fie persoane infectate este necesar ca cetățenii să își poată desfășura activitatea în mod normal, fără stresul posibilității de infectare de la colegi);
– salariații care prezintă simptome de boală vor face un test rapid. În cazul în care rezultatul testului este negativ, aceștia își pot desfășura activitatea în mod normal;
– în cazul în care rezultatul testului rapid este pozitiv aceștia vor fi îndrumați către o unitate sanitară pentru a li se face investigații suplimentare și a fi diagnosticați dacă sunt sau nu purtători ai virusului Sars-Cov-2 și dacă sunt bolnavi.
– În cazul în care în urma investigațiilor medicale, salariații nu vor fi diagnosticați ca fiind purtători ai virusului Sars-Cov-2, aceștia își pot desfășura activitatea în mod normal;
– În cazul în care în urma investigațiilor medicale, salariații vor fi diagnosticați că fiind purtători ai virusului Sars-Cov-2 sau bolnavi de Covid-19, aceștia vor fi izolați potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/2020 și li se va acorda tratamentul necesar pentru însănătoșire.
Pentru a se identifica eventuali salariați asimptomatici, la interval de două săptămâni, în aceeași zi, se va face o testare rapidă tuturor angajaților. Persoanelor depistate pozitiv li se va aplica procedura de mai sus în privința diagnosticării.
Costurile cu testele rapide care se fac salariaților vor fi suportate de către angajator, statul urmând să deconteze aceste costuri.
Pentru perioada în care salariații testați pozitiv se află sub investigații medicale sau în izolare, aceștia vor beneficia de concediu medical, precum și de toate drepturile legale care li se cuvin.
2. Asigurarea tratamentului necesar pentru persoanele infectate și bolnave O problemă cu care ne-am confruntat până în prezent a fost lipsa tratamentului din spitale și din farmacii.
Coroborat cu rezerva de a merge la spital a unora dintre cetățeni, ca urmare a abordărilor greșite ale autorităților publice și discuțiilor care au apărut în mediul public, lipsa tratamentelor din farmacii au condus la avansarea bolii COVID-19 pentru unii dintre cetățeni, dezvoltarea unor forme medii și grave ale bolii, viața și sănătatea acestora fiind în pericol.
În prezent, la nivel mondial, sunt disponibile și folosite în alte țări mai multe medicamente pentru tratarea bolii COVID-19. Unele dintre aceste medicamente au primit autorizație condiționată de la EMA, altele se află în curs de autorizare de către EMA[14], altele sunt folosite în alte țări, fără a fi autorizate în România sau la nivel european (cu toate că au fost utilizate cu succes pentru tratarea persoanelor bolnave de COVID-19 care au dezvoltat diverse forme ale bolii).
Este necesar să se întreprindă demersurile necesare pentru ca aceste medicamente să primească autorizație de punere pe piață în România și să fie disponibile atât în farmacii, cât și în spitale.
Totodată, ca urmare a faptului că parte din aceste medicamente se află în stadiu de testare sau au primit autorizații condiționate de punere pe piață, este necesar ca ANMDMR să aibă o rubrică separată pe site-ul său în care să fie prezentate: informații despre toate aceste medicamente, efectele adverse și contraindicațiile acestor medicamente, precum și studiile care s-au făcut până în prezent cu privire la eficiența lor pentru tratarea bolii COVID-19.
Toate acestea sunt necesare pentru ca medicii să poată să acceseze rapid informațiile despre fiecare medicament în vederea stabilirii tratamentului pe care îl recomandă fiecărui pacient, iar pacienții să poată să își dea un consimțământ informat pentru acceptarea administrării unuia sau altuia dintre medicamente în tratarea bolii COVID-19.
3. Vaccinarea persoanelor care doresc să se vaccineze Campania de vaccinare dusă până în prezent de autoritățile publice din România, în cadrul căreia s-au prezentat numai efectele benefice ale vaccinurilor COVID-19, negându-se efectele negative ale acestora, precum și efectele adverse, au generat în rândul unei mari părți din populație o reacție negativă în privința acestora vaccinuri.
Din cauza acestei abordări greșite a autorităților publice, s-a creat o stare de incertitudine și suspiciuni în rândul cetățenilor cu privire la vaccinurile COVID-19.
Toate acestea cumulate cu presiunile exercitate la nivelul cetățenilor pentru a se vaccina, prin actele normative adoptate, au determinat cetățenii să fie reticenți și să refuze vaccinarea.
Mai mult decât atât, persoanele care au avut unele efecte adverse în urma vaccinării, din cauza presiunii psihologice care s-a creat la nivelul societății și împărțirea cetățenilor pe criterii de vaccinare, au avut anumite rețineri de a merge la medic pentru efectuarea de investigații medicale, ceea ce a creat riscul avansării eventualelor probleme medicale care au apărut.
Continuarea aceleiași modalități de abordare a campaniei de vaccinare, nu va determina creșterea semnificativă a gradului de vaccinare și, mai mult, va pune în pericol sănătatea persoanelor care s-au vaccinat și au avut efecte adverse (chiar minore) care pot avansa.
Este cazul ca autoritățile publice să aibă o atitudine corectă față de cetățeni, să le prezinte informații corecte și complete cu privire la aceste vaccinuri, prezentându-le și recunoscând și efectele adverse ale acestor vaccinuri, pentru a nu mai exista suspiciuni.
Cu cât autoritățile publice vor fi mai deschise și vor prezenta și partea negativă pe care o au aceste vaccinuri, cu atât se va reduce incertitudinea și suspiciunile create în rândul cetățenilor, iar aceștia vor putea să facă o analiză echilibrată pentru a stabili care risc este mai mic pentru ei (efectele adverse ale vaccinurilor sau dezvoltarea unei forme grave a bolii în caz de infectare) și a decide dacă se vaccinează sau nu.
Totodată, înainte de administrarea vaccinurilor, trebuie efectuate analizele medicale necesare pentru ca medicul curant să stabilească dacă există contraindicații sau nu la vaccinare.
Cu cât presiunea va fi mai mare pe cetățeni, iar aceștia se vor vaccina din cauza presiunilor exercitate de autoritățile publice prin diferite modalități, fără să analizeze în mod real dacă prezintă un grad mai mare de a avea efecte adverse raportat la starea lor de sănătate, cu atât va crește numărul persoanelor vaccinate care vor prezenta efecte adverse în urma administrării vaccinurilor, ceea ce va determina creșterea gradului de neîncredere a cetățenilor în aceste vaccinuri și refuzul de a se vaccina (chiar și în rândul celor care s-au vaccinat deja cu una sau mai multe doze).
Este necesar, totodată, ca persoanele care se vaccinează să fie informate că trebuie să raporteze efectele adverse care apar în urma vaccinării (așa cum se menționează în prospectul acestor vaccinuri), iar toate cazurile de efecte adverse din România să poată fi vizualizate în mod individual (așa cum pot fi vizualizate în sistemul EudraVigilance). Cu cât transparența din partea autorităților publice va fi mai mare, cu atât gradul de incertitudine în rândul cetățenilor se va reduce.
Totodată, este necesar ca reprezentanții autorităților publice să aibă un discurs public calm, să explice și să justifice recomandările pe care le fac, fără să creeze panică în rândul cetățenilor.
Av. Elena Radu
Av. Toni Neacșu
Av. Mikolt Kapcza
Av. Gabriel Marin
Av. Dan Alexandru Foamete
Av. Vasile-Edward Vasilică
Av. Cosmina Cerva
Av. Silvana Racovițeanu
Av. Florentin Tuca
Av. Ioana Cornescu
Av. Alexandru Paun
Av. Alexandru Musatoiu
Av. Daniel Caraman
Av. Dan Alexandru
Av. Cătălin Dinulescu
Av. Ștefan Marius Man
Av. Oana – Ralu Tudor
Av. Dan Chitic
Av. Georgeta Popescu
Av. Raluca Andreea Popescu
Av. Claudia Khalil
Av. Alexandra Costan
Av. Alexandra Dume
Av. Casandra Radu
Av. Marina Alexandru
Liviu-Daniel Vâjdea
Adrian-Cristian Secu
Diana Tudorache
Dr. Anca Nitulescu
Dr. Muncaciu Sorin
Dr. Adrian Cacovean
Dr. Damian Baciu
Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept Președinte Elena Radu
About Post Author
