Vestea bună: Globalizarea a murit! Vestea proastă: Se pregătește Ghetoizarea lumii

Trei cai mascați au tras la dricul Globalizării prin pandemie. Apoi, brusc, telegarii s-au speriat, au rupt hamurile și au fugit. Acum, dricul alunecă singur la vale, spre groapa căscată larg..

Occidentul, China și Rusia s-au înhămat cu entuziasm la Dictatura COVID sub pretextul unei boli respiratorii ceva mai agresive ca gripa. De altfel, primele două au fost cele care au finanțat, creat și scăpat Pretextul din laborator.

La toate trei, COVID-ul le-a venit mănușă. China și Rusia, deja dictaturi cum scrie la carte, au găsit în COVID un mijloc nou de a-și mări controlul asupra popoarelor și zonelor lor de influență.

Pentru Occident, COVID-ul a însemnat pierderea definitivă a inocenței democratice, câtă mai era. Dezvirginarea și eliberarea de ața „Libertății”, a „Drepturilor Omului” și altor asemenea racile ale copilăriei.

Diferențele erau infime. Rusia și China păstrau urmele trecutului lor comunist, mânjit de sânge, și erau ahtiate după o Nouă Ordine Mondială mai brutală. Mai asiatică. Un nou Comintern.

Occidentul râvnea la o Globalizare mai efeminată, în care vârtoasele organe de represiune să fie ascunse sub fuste înflorate și chiloței simpatici de dantelă.

Însă, una peste alta, timp de doi ani, nimic nu a tulburat armonia dintre cele trei. Până și micile certuri „Tu ai scăpat virusul” – „Ba tu!” păreau puse în scenă pentru uzul galeriei, prea înspăimântate să judece cu capul ei ce mai era real și ce nu.

Dar pandemia nu putea dura la nesfârșit. Așa cum spunea mentorul Klaus Schwab, ea era o „fereastră rară, dar ÎNGUSTĂ, de oportunitate”.

Neputința combaterii unui virus banal în secolul XXI nu putea fi mimată ad aeternam. Oamenii începeau să se trezească în număr tot mai mare de sub vraja Fricii și a Propagandei. Amenințau să se întoarcă împotriva mâinii care i-a zăvorât, terorizat, maltratat și ucis, și să o muște.

Necesitatea trecerii la etapa a doua a Globalizării a devenit o urgență pentru Troică. Era nevoie de un nou joc pentru distragerea atenției publicului de la gratiile care se ridicau „pas cu pas” în jur.

Jocul cel nou fusese pregătit din timp și cu minuțiozitate de Occident El se numea „Combaterea Schimbării Climatice”.

Presupunea distrugerea economiei mondiale (demarată în pandemie), sub pretextul salvării Planetei amenințate, chipurile, de pericolul mortal reprezentat de Civilizație și, în general, de Om.

Pe ruinele astfel produse, calfele și zidarii globalizării urmau să înalțe o Nouă Ordine Mondială, mult mai frumoasă și mai arătoasă. „Build Back Better.”

Nimeni nu a catadicsit să ofere vreun argument științific în legătură cu pericolul Schimbării Climatice: doar avertismente alarmiste și propagandă. Exact ca la COVID.

Rusia și China nu au avut nimic împotriva acestui Nou Joc de-a salvarea planetei câtă vreme prin acorduri, precum cel de la Paris, li s-a garantat libertarea de a exploata și folosi nestingherite energiile fosile.

Cu atât mai mult cu cât Occidentul era singurul care urma să tragă toate ponoasele de pe urma Înverzirii forțate a economiilor sale. Ponoase care se văd azi în teribila criză energetică.

De ce Rusia și China ar fi împiedicat Occidentul să se sinucidă? O veche zicală comunistă spune: „Un om în minus, o porție de mâncare în plus”.

Așa că au continuat să-i cânte Occidentului în struna cu care acesta intenționa să se spânzure de un copac ocrotit.

Schimbarea de macaz s-a produs brutal și oarecum pe neașteptate.

Dacă ar fi fost aprobată, rezoluția, inițiată de Irlanda și Niger, dar sprijinită masiv de Statele Unite și UE, ar fi făcut ca orice țară ce nu se supune măsurilor drastice (recomandate de „experți”) de a-și „înverzi” forțat economia să poată fi considerată un risc pentru securitatea mondială. Cu alte cuvinte, agresoare față de restul statelor ONU.

Dacă ar fi fost aprobată, rezoluția ar fi dus cu certitudine la modificarea condițiilor privilegiate pentru Rusia, China și alte mari state emergente, precum India sau Brazilia.

Țările aflate în pericol au ripostat. Rezoluția a fost respinsă prin veto-ul Rusiei, membru permanent. India, în calitate de membru temporar, a votat și ea împotrivă, iar China, membru permanent, s-a abținut.

Respingerea rezoluției de către Rusia și India, cu sprijinul Chinei, a reprezentat o lovitură puternică pentru Occident. Cele trei țări reprezintă o cincime din suprafața lumii și aproape jumătate din populație.

Cum poți să combați Schimbarea Climatică, în condițiile în care un om din doi nu recunoaște că aceasta ar fi un pericol real? Și, mai ales, cum să duci mai departe dricul Globalizării, când caii mascați trag unul hăi, altul cea și al treilea se pune contra?

Pe 13 decembrie 2021, s-a semnat actul oficial de deces al globalizării.  

Fiecare dintre cei trei coloși a decis să joace de acum încolo pe mâna sa.

Însă mizeria celor doi ani de Teroare COVID nu putea fi îngropată peste noapte. Se auzeau voci care vorbeau de genocid și cereau un Nürnberg II. Multe capete din lumea întreagă au început să se simtă nesigure pe umerii lor.

Sămânța noii catastrofe a fost pusă după numai câteva zile, pe 17 decembrie 2021, tot în Consiliul de Securitate al ONU.

Rusia a înaintat o rezoluție care cerea condamnarea glorificării Nazismului și a oricăror forme de rasism, xenofobie și intoleranță produse de acesta.

Statele Unite au luptat alături de Uniunea Sovietică în Al II-lea Război Mondial împotriva Nazismului. Astăzi Washingtonul consideră mișcările neo-naziste din interior ca fiind teroriste. Iar combaterea Rasismului se află în centrul programului său ideologic, sub titulatura de „Teoria Critică a Rasei”.

Surprinzător, nici restul țărilor occidentale, unde Progresismul merge mână în mână cu combaterea „extremismului de dreapta”, nu au votat rezoluția Moscovei, preferând să se abțină.

Faptul că Statele Unite și Occidentul au luat în brațe Ucraina, cu toate svasticile și ultra-naționalismul ei blond și cu ochi albaștri, a fost semnalul pentru Moscova că admiterea în NATO și UE a Kievului este ca și decisă.

Așa a început Războiul.

Asemenea Pandemiei, Războiul a venit mănușă tuturor.

Pușca a fost continuarea firească a Seringii.

În orice război, prima reacție a comunității internaționale este de a cere încetarea imediată a focului și a lansa apeluri la pace și pentru o soluție negociată.

Nu și acum: toate părțile au aruncat gaz pe foc. 

Admițând că, potrivit clișeelor, de la Putin, diabolizat în fel și chip, nu puteai spera la gesturi pașnice, necum să fluture duios batista albă, era de crezut ca măcar Occidentul, de dragul principiilor umaniste pe care le vântură consecvent, să încerce aplanarea.

Statele Unite au sperat că mobilizarea propagandistică împotriva lui Putin va duce la răsturnarea acestuia de la putere, fie printr-un puci, fie printr-o revoluție colorată. 

S-a mers până acolo încât a fost proscris tot ce e rusesc (de la artiști și clasici ai literaturii la sportivi cu handicap și pisici), mergând până la transformarea lor în „untermensch”, suboameni. 

(Steaua roșie comunistă vs. curcubeul LGBT. Iată definiția perfectă a a acestui conflict care amenință să arunce lumea în aer.)

Printr-o astfel de colosală presiune propagandistică, Occidentul a sperat nu doar la răsturnarea lui Putin ci și la izolarea și apoi anihilarea Rusiei ca mare putere. 

La rândul său, Putin trăgea nădejde să iasă din această campanie armată și propagandistică aureolat de nimbul învingătorului, Eroul care reușește să pună stavilă expansiunii imperialiste a Occidentului.

Nu în ultimul rând, războiul din Ucraina era și unul religios. Inter-ortodox, din nefericire. Între A Doua Romă (Constantinopolul), care a luat sub aripa sa Kievul, și A Treia Romă (Moscova), care consideră că i-a fost răpită vatra credinței.

(Interesant este și neobișnuitul aplomb al Bisericii Ortodoxe Române de a-l târnosi pe Patriarhul Kirill pentru complicitatea cu Putin, Un aplomb pe care BOR nu l-a avut timp de doi ani, când s-a aflat ea însăși sub asediu, când bisericile și cimitirele românești au fost închise, iar credincioșii săi au fost terorizați, uciși și îngropați ca niște câini în saci negri.)

Zelenski declară că renunță la aderarea la NATO și e gata să discute cu Putin cedarea de teritorii în schimbul păcii.

Pentru prima dată de la începutul războiului, are loc o operațiune reușită de evacuare a refugiaților, fără ca părțile să se acuze că pun mine sau trag în civili.

Joi, în Antalya, are loc întâlnirea dintre miniștrii de Externe ai Ucrainei și Rusiei.

După ce inițial au părut că acceptă să primească avioane din Polonia pentru a le trimite sub egida NATO în Ucraina, Statele Unite s-au răzgândit peste noapte. 

Ceea ce înseamnă că după războiul din Ucraina va urma Al Doilea Război Rece.

Mirosul de praf de pușcă va persista. 

Dacă Putin rămâne la putere, imaginea Occidentului va ieși rău șifonată. Demonizarea „Nebunului de la Kremlin” se va întoarce împotriva celor care au lansat-o și întreținut-o.

Mare Loser vor fi Statele Unite, care pierd statutul de hegemon într-o lume devenită peste noapte tri-polară. După retragerea rușinoasă din Afganistan, era tot ce îi mai trebuia Washingtonului.

Vor avea loc schimbări de granițe sau mutări ale acestora dintr-o zonă de influență în alta.

Și conflicte deschise.

China, care a urmărit cu atenție războiul din Ucraina, va fi tentată mai mult ca oricând să invadeze Taiwanul și să pună stăpânire pe toată Marea Chinei de Sud, cât încă Joe Biden se mai află la Casa Albă.

(Un semnal este faptul că Beijingul a cerut Washingtonului explicații pentru laboratoarele de arme biologice pe care americanii le-ar fi deținut în Ucraina.)

Japonia, proaspăt reînarmată, și-a reafirmat suveranitatea asupra Insulelor Kurile, ceea ce ar putea însemna un nou război pentru Putin.

Iar Germania, fostul mare aliat al Japoniei din Al II-lea Război Mondial, a anunțat și ea că trece la o înarmare masivă. 

De la Cehov (alt rus!) știm că orice armă care apare în scenă va sfârși prin a fi folosită. 

Împotriva cui va folosi Germania noile sale tancuri, avioane și submarine, la un secol după ce a declanșat ultimul război mondial?

Estimp, bulgărele crizei economice, declanșată de pandemie, accentuată de războiul din Ucraina și agravată de sancțiunile împotriva lui Putin, o va lua la vale, transformându-se în avalanșă devastatoare.

Mai mult, în loc să distrugă Rusia, sancțiunile ar putea determina ca aceasta să se așeze spate în spate cu China pentru a lupta împreună. Cele două au pus deja la cale un nou sistem de comunicare interbancară care să înlocuiască faimosul SWIFT. 

Șirul de confiscări abuzive operate de state și bănci, care a dovedit că nici un depozit nu mai este în siguranță, ar putea împinge aliații Rusiei și Chinei, precum și țări neutre, să creeze un sistem financiar paralel.

Prețurile la combustibili și curent, deja inflamate de pandemie și de „Înverzirea” forțată a economiilor occidentale, aruncate în aer de războiul din Ucraina, amenință să fie pur și simplu pulverizate de sancțiuni.

Occidentul se comportă ca o muscă fără cap.

S-ar putea să fie prea târziu. Redeschiderea, repunerea în funcțiune și readucerea la capacitatea de producție necesară poate dura luni sau ani de zile.

Paradoxal, acest tablou sumbru pare să semene leit cu cel al „Build Back Better”. La așa o distrugere faină visau Schwab, Papa, Merkel, Macron, Trudeau și ceilalți din aceeași făină.

Însă, în loc de Globalizare, vom asista la o strângere a țărilor în propriile granițe, ca niște arici, și orientarea spre resurse interne, pentru a scurta cât mai mult lanțurile de aprovizionare.

Din același motiv, sunt probabile naționalizări masive, la prețuri exorbitante, de pe urma cărora vor profita patronii marilor companii care până acum au înghițit regiuni și țări întregi, întinzându-se ca o pomană țigănească.

Este previzibilă și o explozie a tulburărilor sociale, o creștere a nesiguranței cetățeanului de rând, o explozie a infracționalității și corupției.

Delirul Globalizării a trecut. Vine coșmarul Ghetoizării.