ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
După ce, asemenea unui aruncător
neîndemânatic de bumerang, a fost lovit în cap de propriile sancțiuni dictate
împotriva Rusiei, Occidentul începe să le retragă pe șest.
Cu o săptămână în urmă atrăgeam
atenția asupra unui editorial din The Guardian, care deplângea efectul
catastrofal al sancțiunilor împotriva Rusiei.
Spuneam atunci că textul, de o
duritate fără precendent în presa occidentală și intitulat „Rubla se înalță
până la cer iar Putin este mai puternic ca niciodată – sancțiunile se întorc
împotriva noastră”, reprezintă mai mult decât un articol de ziar.
Dat fiind că The Guardian nu mai este
de mult un organ de presă, ci un oficios al Progresismului, o „goarnă” a Marii
Resetări, articolele sale, mai cu seamă editorialele, au o încărcătură aparte.
Așa cum se întâmpla odinioară cu
Scânteia, astfel de texte nu își propun să informeze, ci să trimită Semnale,
Mesaje și Indicații.
Trăgeam atunci concluzia că
editorialul respectiv are rolul de a pregăti terenul pentru renunțarea grabnică
la sancțiunile împotriva Rusiei, devastatoare pentru cei care le-au dictat.
Mai speculam atunci că textul ascunde
și un al doilea mesaj: anume că Occidentul trebuie să se dezangajeze cu totul
din conflictul ucrainean. Nu doar la nivel economic, ci și militar.
Iată că, doar după câteva zile,
publicația Oil Price, specializată în domeniul energetic, scrie despre modul în
care UE, Marea Britanie și SUA au început deja să retragă sancțiunile împotriva
Rusiei. Cât mai discret cu putință, pentru a evita ridicolul.
Sau cum le ocolesc pentru a atenua din
devastatorul lor efect de bumerang.
Puteți citi mai jos, integral,
traducerea analizei realizate de Oil Price, care confirmă că The Guardian a dat
cu adevărat semnalul de retragere de pe frontul economic din Ucraina.
Rămâne de văzut dacă, în viitorul
apropiat, mi se va confirma și speculația privind retragerea Occidentului de pe
frontul militar.
Raportul Amnesty International, care
acuză regimul Zelenski de crime de război împotriva propriei populații, oferă
Occidentului, atât de grijuliu în chestiunile umanitare, pretextul perfect
pentru dezangajare.
Întreabă orice oficial UE dacă Uniunea
trebuie să continue cu sancțiunile împotriva Rusiei pentru invadarea Ucrainei
și vei obține invariabil un răspuns afirmativ.
Sancțiunile par să își fi atins vârful
de potențial, dar acest lucru nu constituie pentru UE un motiv să relaxeze
presiunea, îți va spune oficialul, așa cum mulți au și făcut-o deja în
discuțiile lor cu presa.
Și, totuși, pe șest, UE a început să
ridice sancțiunile împotriva Moscovei.
Ziarul britanic Express a numit acest
lucru cedare în fața lui Putin, iar Bloomberg „corecții la sancțiunile
precedente”.
Oricum i-ai spune, înseamnă același
lucru: UE lărgește lațul. Și nu doar UE.
Pentru început, Uniunea Europeană a
decis să adauge o serie de excepții la sancțiunile împotriva Rusiei, ceea ce ar
permite țărilor care nu fac parte din UE să negocieze cu entitățile ruse,
inclusiv cu bănci de stat ca Rosneft.
Potrivit Bloomberg, aceste excepții se
referă în totalitate la entități „considerate esențiale în expedierea produselor
alimentare, agricole și petrolului către țări terțe din afara UE”.
UE pare să facă o mare risipă de efort
pentru a convinge pe oricine ascultă că sancțiunile sale împotriva Rusiei nu au
absolut nici o legătură cu perturbările din aprovizionarea cu alimente sau
energie. Sau, cel puțin, că nu acesta era scopul sancțiunilor.
Se afirmă fățiș acest lucru într-uncomunicat de presă al Consiliului European care anunță ultima tranșă de
sancțiuni vizând aurul rusesc.
„În general, UE s-a angajat să evite toate
măsurile care ar putea duce la insecuritate alimentară în lume. Nici una dintre
măsurile adoptate astăzi sau anterior ca urmare a acțiunilor Rusiei ce
destabilizează situația în Ucraina nu vizează în nici un fel comerțul cu
produse agricole și alimentare, inclusiv grâu și îngrășăminte, între țări terțe
și Rusia.”
Până la urmă, toate acestea înseamnă
recunoașterea faptului că sancțiunile împotriva Rusiei nu funcționează atât de
bine cum se prevăzuse, sau amenință să facă rău unor terți neimplicați în conflictul
ucrainean.
Dar e mai mult de atât.
În timp ce UE își modifică sancțiunile
pentru a permite comercializarea unei cantități mai mari de petrol rusesc, cu
scopul de a evita o altă explozie a prețurilor la țiței, Marea Britanie ezită
să se alăture Uniunii în interdicția asigurării petrolului pe vasele rusești.
Participarea Marii Britanii la
presiunea asigurărilor este esențială, din cauza cotei de piață deținute de
societățile de asigurare care își au sediul în Regat.
Și totuși Londra ezită.
Un articol recent din Financial Times
sugerează că această ezitare are legătură cu fratele cel mare, geopolitic, al
Marii Britanii și preocupările acestuia pentru prețul petrolului.
Spre deosebire de UE și embargoul său,
Statele Unite au optat pentru o altă cale de a încerca să reducă veniturile din
petrol ale Rusiei: plafonarea prețurilor.
Marea Britanie, Canada, Germania,
Japonia, Franța și Italia au acceptat să urmeze și ele această cale.
Totuși, dacă e să judecăm după
ultimele știri care vin din tabăra G7, plafonarea nu merge cum se spera.
Numeroase persoane – analiști, inițiați în domeniul industriei transportului
maritim și șeful băncii centrale ruse, între alții – au declarat că o plafonare
a prețurilor la țițeiul brut rusesc nu va funcționa.
Se pare că G7 nu i-a ascultat.
Potrivit unui articol Reuters de la
începutul săptămânii, G7 ia în considerare „o interdicție completă a tuturor
serviciilor care permit transportul maritim al țițeiului brut și al produselor
petroliere rusești în lume, cu excepția situației când petrolul este cumpărat
la un preț egal sau mai mic cu prețul convenit prin consultare cu partenerii
internaționali”.
A vorbi este ușor, a face, mai greu.
Totuși, vorbitul este util atunci când lumea este cu ochii pe tine, așa că
planificatorii G7 au adăugat că „luând în considerare aceasta și alte opțiuni,
vom avea în vedere, în paralel, și mecanisme de atenuare a măsurilor noastre
restrictive, pentru a garanta că țările cele mai vulnerabile și cele mai
afectate își vor păstra accesul la piețele de energie. Inclusiv din Rusia.”
Cu alte cuvinte, exact ca UE, G7 se va
feri să provoace pagube involuntare unor țări neimplicate în harababura
ucraineană, asigurându-le accesul nestingherit la petrolul rusesc.
După care, produsele rafinate,
fabricate cu petrol din Rusia, vor merge către UE.
India cumpără petrol din Rusia, îl
trece prin rafinăriile sale și vinde „produse indiene rafinate”, unde? În UE.
Idem și pentru alți încărcături.
Idem și pentru Arabia Saudită.
Documentele de transport ale acestor
nave nu vor menționa Rusia atunci când vor ajunge la destinațiile lor din UE.
Alastair Crooke, directorul Conflicts
Forum, conchide:
„Pe scurt, UE facilitează pe șest
ocolirea regimului propriilor sancțiuni așa-zis «zdrobitoare».”
Probabil că decidenții politici din
UE, Marea Britanie și SUA și-au dat seama că a sancționa Rusia nu este la fel
de ușor ca a sancționa un mic exportator de petrol. Mai ales dacă acesta mai
exportă, pe lângă petrol, și alte produse vitale, cum ar fi produsele agricole
și îngrășămintele.
Statele Unite au dat chiar
publicității o notă de informare pentru a preciza că sancțiunile sale nu
vizează exporturile de îngrășăminte rusești sau exporturile de produse
agricole.
Și aceasta în timp ce Amos Hochstein
(consilier american Democrat în domeniul energetic) afirma că „economia lor nu
are altceva. Produc arme, petrol și gaze.”
Se pare că „economia lor” are în cel
mai rău caz multe îngrășăminte și produse agricole care contribuie și la
hrănirea oamenilor din afara Rusiei.
Fără a mai vorbi despre metale.
Iar petrolul pare să fie și el un
produs esențial.
Doar un „produs esențial” ar putea
obliga UE, Marea Britanie și SUA să lărgească lațul sancțiunilor.