Despre cunoaștere și umilință: un medic din New York recunoaște că s-a înșelat „amarnic” când a recomandat vaccinul COVID, în timp ce propagandiștii din România sunt cufundați în îngâmfare

Convins că vaccinarea obligatorie ar crea un „zid de imunitate” care ar pune capăt mai repede pandemiei, Fenyves a declarat că pare „rezonabil să se acorde prioritate bunăstării societății în detrimentul autonomiei individuale”, menționând că s-a demonstrat că primele teste clinice ale vaccinului Pfizer au oprit 95% dintre infecții.

„Cu siguranță că un vaccin care previne aproape toate infecțiile ar opri răspândirea comunitară, nu? Greșit. Poate că a existat o perioadă în care vaccinurile COVID puteau reduce semnificativ transmiterea comunitară, dar acea perioadă a fost de scurtă durată, iar virusul a evoluat rapid și a învățat să se sustragă imunității induse de vaccin”.

Pentru Fenyves, momentul său de trezire a venit în decembrie 2021, când Portugalia s-a confruntat cu un val masiv de COVID, în ciuda unei rate de vaccinare de peste 90 la sută.

Fenyves recunoaște că există și alte motive pentru care cineva ar putea susține vaccinarea obligatorie, chiar dacă nu reduce răspândirea comunitară, menționând că unii susțin că vaccinarea forțată este morală, deoarece se face „pentru binele lor”.

„Consider că aceste argumente sunt justificări slabe pentru a încălca autonomia unui individ și a impune o intervenție medicală. În plus, aceste argumente sunt complet inadecvate atunci când sunt aplicate tinerilor, al căror risc de spitalizare din cauza COVID este scăzut și a căror probabilitate de a beneficia de vaccinare este la fel de scăzută”.

Despre cunoaștere și umilință

Unii ar putea susține că Fenyves are dreptate în ceea ce privește mandatele de vaccinare, dar din motive greșite.

Vinay Prasad, profesor asociat în cadrul Departamentului de Epidemiologie și Biostatistică al Universității din California, San Francisco, susține că obligativitatea  vaccinării ar fi greșită chiar dacă ar exista un beneficiu pentru comunitate, deoarece costurile sociale sunt prea mari.

„Concluzia mea a fost întotdeauna că prejudiciul  depășește cu mult orice beneficiu și, ca atare, m-am opus întotdeauna vaccinurilor”, scrie Prasad într-o introducere la articolul lui Fenyves.

Alții s-ar putea întreba de ce i-a luat lui Fenyves până în decembrie 2021 să recunoască faptul că s-a înșelat în privința pașapoartelor de vaccinare. Lăsați deoparte pentru o clipă faptul că ele  încalcă autonomia corporală și principiul neagresiunii, ceea ce le face inerent imorale. Încă din august 2021 era clar că „descoperirile în materie de vaccinuri” erau destul de frecvente și că imunitatea naturală conferea o protecție puternică împotriva COVID. De ce abia în decembrie 2021 Fenyves și-a dat seama că s-a înșelat în privința lor?

Acestea sunt puncte corecte, dar nu ar trebui să umbrească lecția mai mare pe care Fenyves o împărtășește, și anume că oamenii de știință și oficialii din domeniul sănătății publice trebuie să acționeze cu mai multă umilință cu puterea lor imensă și să recunoască limitele cunoștințelor lor.

„Cei din comunitatea medicală care, ca și mine, au susținut că vaccinurile ar trebui să fie obligatorii pentru a proteja comunitatea ar trebui să se simtă pedepsiți”, scrie Fenyves. „Atunci când ne gândim să impunem vaccinurile în viitor, ar trebui să procedăm cu umilință, recunoscând că cunoștințele noastre sunt departe de a fi perfecte și că adevărurile noastre sunt adesea trecătoare.”

Curioasa sarcină a economiei

Două cuvinte din ultima propoziție sunt incredibil de importante: cunoaștere și umilință.

Aceleași două cuvinte se regăsesc în celebrul discurs al lui F.A. Hayek de la Premiul Nobel din 1974, în care acesta avertiza împotriva oamenilor de știință și a planificatorilor care acționează pe baza „unui pretext de cunoaștere”. În loc să recunoască limitele cunoașterii într-o lume infinit de complexă, Hayek a văzut oamenii moderni „amețiți de succes” de minunile științei moderne, care îi convinseseră că dețin suficiente cunoștințe pentru a inginera societatea în mod eficient.

„Curioasa sarcină a economiei”, a scris el în faimoasa sa carte The Fatal Conceit, „este de a le demonstra oamenilor cât de puțin știu cu adevărat despre ceea ce își imaginează că pot proiecta”.

Antidotul pentru această îngâmfare fatală – despre care Hayek a avertizat că duce la „consecințe grave” – este umilința.

T.S. Eliot a observat cândva că umilința „este cea mai greu de atins dintre toate virtuțile”, iar lipsa ei este ceea ce a stat la pândă în spatele schemelor colectiviste mortale ale secolului XX, de la Planurile cincinale ale lui Stalin la Marele Salt Înainte al lui Mao și mai departe.

Hayek a înțeles că „strădania fatală de a controla societatea” se naște din aroganță. Și această aroganță a fost cea care i-a determinat pe oficialii din domeniul sănătății publice și pe politicieni să decidă că au suficiente cunoștințe pentru a lua decizii de viață și de moarte pentru alții în timpul pandemiei, pentru a decide ce trebuie să pună în corpul lor. Fenyves are dreptate că o doză sănătoasă de umilință este necesară și că cunoștințele pe care le deținem sunt departe de a fi perfecte.

Dacă nu reușim să învățăm această lecție, consecințele ar putea fi și mai grave data viitoare când oficialii guvernamentali vor încerca să prevină apariția unei crize.